DECIZIE Nr.
863 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 567 din 14 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin în
Dosarul nr. 3.373/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
personal şi asistat de avocat Mihail Stan Pântecan, lipsind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea criticilor şi depune note scrise în susţinerea cererilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.373/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h)
din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil,
deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma
conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor. Or, în
condiţiile în care conduita unei persoane care a cumpărat un imobil în baza
dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, care oferea spre vânzare
chiriaşilor locuinţele revendicate, este dată de dispoziţiile legale în vigoare
la data respectivă, subiecţii care au cumpărat aceste imobile s-au întemeiat pe
garanţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată,
dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi
familiale.
Neclaritatea textelor de lege rezidă şi în faptul că
acestea nu oferă criterii suficiente pentru determinarea sferei imobilelor
preluate de stat cu titlu valabil, dar considerate a fi preluate în mod abuziv,
ceea ce conduce la concluzia că toate modalităţile de dobândire a proprietăţii
de către stat au fost abuzive, concluzie ce constituie prin ea însăşi o
încălcare a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, dispoziţiile criticate contravin
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorilor,
nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor cereri pentru protejarea unor
drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor care cuprind garanţiile şi
obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe care jurisprudenţa
aplicabilă pe teritoriul României le-au definit sau stabilit în aplicarea
textului constituţional.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr.
10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimă,
familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare
importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în
opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art.
16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetăţenii care au cumpărat
locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea
criticată Ie-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la
plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia este neîntemeiată, arătând că normele criticate sunt în concordanţă
cu dispoziţiile constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale,
legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2
alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1)
In sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se
înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950
pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare;
[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi
completările ulterioare;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1)şi
art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 196 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în
esenţă, că, analizând argumentaţia criticii de neconstituţionalitate, autorii
acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate,
în sensul adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenta instanţei de contencios
european a drepturilor omului.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul
că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap.
III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică în cadrul
controlului de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor
Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea
conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în
temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării."
Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art.
2 alin. (1) lit. a) şi h) şi ale art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, Curtea constată că aceste susţineri, referitoare la încălcarea
dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtă vreme instanţa de
judecată a examinat în fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra
existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin în Dosarul nr.
3.373/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu