DECIZIE Nr.
861 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,
art. 180 alin. (1) si ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr.
4.275/2006 al Tribunalului laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii laşi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia. In acest
sens, arată că reducerea sporului de vechime de la 20% la 15% pentru perioada 1
martie 1990-1 aprilie 1992, în conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. (3)
din Legea nr. 19/2000, afectează un număr mare de persoane care au lucrat în
unităţile C.F.R. în această perioadă. De asemenea, consideră că în aprecierea
constituţionalităţii textelor de lege invocate trebuie să se ţină seama şi de
documentele Consiliului Europei privind protejarea
dreptului la pensie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu produc efecte retroactive şi nu conţin dispoziţii
discriminatorii. De asemenea, arată că, din modul în care este motivată
excepţia, rezultă că autorul acesteia este, de fapt, nemulţumit de modul de
aplicare a legii, aspect ce revine competenţei instanţei judecătoreşti, iar nu
celei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 4.275/2006, Tribunalul laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77,
art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Balan cu prilejul soluţionării
contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 164 alin.
(3) din Legea nr. 19/2000 încalcă principiul constituţional privind garantarea
dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. In acest sens, arată
că, deşi a contribuit pentru pensia suplimentară cu 3% din retribuţia tarifară
lunară şi din sporul de vechime, care reprezenta 20% din salariul tarifar,
creditând astfel statul, în urma reducerii sporului de vechime la 15% i s-a
stabilit un punct de pensie mai mic, ceea ce a avut ca efect reducerea
cuantumului pensiei şi, prin urmare, încălcarea dreptului său de proprietate.
De asemenea, consideră că art. 77, art. 165 şi art. 180 alin. (1) din Legea nr.
19/2000 sunt retroactive, încalcă principiul constituţional al egalităţii în
drepturi şi aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât duc la eliminarea
pensiei suplimentare şi au ca efect reducerea cuantumului pensiei. In sfârşit,
arată că sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi
prevederile capitolului IX din
Legea nr. 19/2000, întrucât nu dispun menţinerea sporului proporţional cu
timpul lucrat în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul laşi -
Secţia civilă consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate nefiind
contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considera că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
prevederile de lege criticate sunt aplicabile deopotrivă tuturor cetăţenilor
care se află în situaţii identice, fără privilegii sau discriminări, şi produc
efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, arată că acestea nu au
relevanţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că toate textele de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu
conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, nu instituie privilegii ori
discriminări şi nu încalcă dreptul de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin.
(1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa
cum au fost modificate ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. In prezent
aceste texte de lege au următoarele formulări:
- Art. 77: „(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină
prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale
realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător
stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
(2) In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43
şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
(3) In situaţiile prevăzute la art. 44, la
stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi
5.
(4) La calcularea punctajului mediu anual, a
punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se
utilizează cinci zecimale.";
- Art. 164 alin. (3): „La
determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se
au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie
1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei
anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu
adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de
vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
15- 20 de ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de
ani.
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
15- 20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de
ani."
- Art. 165: „(1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia
suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5% beneficiază de o creştere a punctajului,
determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate
în aceste perioade, astfel:
a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie
1973;
b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie
1978;
c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie
1986;
d) 21 % pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie
1990;
e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie
1991;
f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie
1992;
g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie
1999;
h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie
1999;
i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.
(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul
pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat
prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste
perioade, astfel:
a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie
1978;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie
1986."
- Art. 180: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat,
pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori,
stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale
stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei
legi."
De asemenea, autorul excepţiei critică şi dispoziţiile
întregului capitol IX -
„Dispoziţii tranzitorii" din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi
completările ulterioare.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorul excepţiei invoca dispoziţiile constituţionale ale art. 15
alin. (2), referitoare la principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin.
(1), privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără
discriminări, şi ale art. 44 alin. (1), referitor la garantarea dreptului de
proprietate şi a creanţelor asupra statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul
excepţiei se referă la faptul că sporul de vechime din care i-a fost reţinută
contribuţia pentru pensia suplimentară reprezenta 20% din salariul tarifar,
iar, în prezent, dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevăd
că sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este de 15%
pentru o vechime în muncă mai mare de 20 de ani. Considerând că partea sa de
contribuţie la asigurările sociale reprezintă o creanţă asupra statului pe care
nu o mai poate recupera, susţine că i se încalcă dreptul de proprietate.
Faţă de aceste susţineri, Curtea observă că, în
realitate, problemele învederate de autorul excepţiei se referă la existenţa
unui conflict între două acte normative de aceeaşi forţă juridică, respectiv
între dispoziţiile art. 5 din Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor
drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 martie
1990, text de lege ce reglementează sporul pentru
vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, şi dispoziţiile art. 164 alin. (3)
din Legea nr. 19/2000. Aceste aspecte privesc însă probleme de aplicare a
legii, ceea ce revine competenţei instanţei judecătoreşti.
O altă critică formulată de
autorul excepţiei vizează faptul că, prin efectul dispoziţiilor art. 180 şi
art. 165 din Legea nr. 19/2000, dispare categoria pensiilor suplimentare,
acordându-se în schimb o creştere a punctajului, iar prin recalcularea pensiei
cu luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit potrivit dispoziţiilor
art. 77 din aceeaşi lege rezultă
o pensie mai mică decât cea obţinută potrivit legislaţiei anterioare. Astfel,
consideră că sunt încălcate principiile constituţionale ale neretroactivităţii
legii civile şi egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi dreptul de
proprietate.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată, în acord cu
cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că, potrivit art. 47 din
Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări
sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege.
Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări
sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de
calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin
resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu
schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă
a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului
constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile
de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor. De
asemenea, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în
funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită
ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.
De asemenea, Curtea observă că sumele plătite cu titlu
de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi,
prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţa asupra statului sau
asupra fondurilor de asigurări sociale. Astfel, asigurările sociale,
funcţionează pe baza principiilor mutualităţii şi solidarităţii, iar asiguraţii
beneficiază de drepturi de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de lege
şi proporţional cu perioada de cotizare şi cu contribuţiile plătite, pe
întreaga perioadă în care sunt indreptăţiţi să beneficieze de drepturile
respective.
In lumina acestor principii, criticile formulate faţă
de dispoziţiile art. 77, art. 165 şi art. 180 din Legea nr. 19/2000 se dovedesc
a fi neîntemeiate. Curtea observă însă că, de fapt, nemulţumirile autorului
excepţiei au în vedere faptul că, prin aplicarea textelor de lege criticate, în
urma recalculării, i s-a stabilit un cuantum al pensiei mai mic decât cel
obţinut anterior, contrar prevederilor art. 180 alin. (7) din Legea nr.
19/2000. Acestea sunt însă probleme de aplicare a legii, ce revin competenţei
instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica adusă
dispoziţiilor întregului capitol IX din Legea hr. 19/2000, Curtea constată că acestea nu produc efecte retroactive,
aplicându-se pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare. De altfel,
critica se referă la o pretinsă omisiune de reglementare, aspect care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi soluţionat de Curtea
Constituţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale
cap. IX din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al
Tribunalului laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea