Decizia Nr.86 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Roza şi Trandafir Popa în Dosarul nr. 389/246/2010 al Judecătoriei Ineu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 210D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia nr. 1.519/2011 a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 61/2001 din 25 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 389/246/2010, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codului de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Maria Roza şi Trandafir Popa cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare a unui judecător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 şi art. 20 raportate la cele ale art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată, în esenţă, că, deoarece procedura instituită în vederea judecării cererii de recuzare stabileşte numai ascultarea judecătorului recuzat, iar pe justiţiabil îl împiedică să participe la judecarea cererii de recuzare, creează un dezechilibru evident în ceea ce priveşte drepturile procesuale pe care le are justiţiabilul şi o inegalitate în faţa legii între acesta şi judecătorul recuzat. Autorul excepţiei, referindu-se la Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 ianuarie 2005, consideră că art. 27 din Codul de procedură civilă „prezintă doar o aparentă minuţiozitate [...], în sensul că cele nouă puncte sunt vădit insuficiente, a fortiori existând o sumedenie de alte situaţii care nu au fost circumscrise acestui text de lege“. În continuare, arată că în optica legiuitorului este eliminată, într-un mod profund discreţionar, însăşi regina probelor, interogatoriul luat judecătorului recuzat. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007 prin care Curtea Constituţională a admis luarea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divorţ.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 27: „Judecătorul poate fi recuzat:1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi; 2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane; 3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii; 4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător; 5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării; 6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi; 7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă; 8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri; 9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.“; – Art. 31 alin. 1 şi 2: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.“ Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederile cuprinse în art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, şi prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a statuat, în esenţă, că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedura civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însă că aceste dispoziţii de lege acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3). Prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut că art. 31 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea putându-se ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Pentru aceleaşi argumente, nu a putut fi primită nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie. În final, Curtea a reţinut că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în proces, astfel încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. În fine, Curtea constată că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a înţeles să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a drepturilor constituţionale invocate. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. De altfel, în speţă, autorul excepţiei solicită modificarea soluţiilor legislative criticate, considerând că, „într-un mod profund discreţionar“, legiuitorul a eliminat „însăşi regina probelor - interogatoriul [...]“. În acest sens, invocă Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a decis că dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece împiedică administrarea interogatoriului în dovedirea motivelor de divorţ. Curtea observă însă că dispoziţiile legale analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultă că legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedură judiciară adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementează. Admiterea interogatoriului ca mijloc de probă pentru dovedirea unor motive de recuzare ar supune, în mod evident, judecătorul unor presiuni, ceea ce ar deteriora actul de justiţie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Roza şi Trandafir Popa în Dosarul nr. 389/246/2010 al Judecătoriei Ineu. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman