DECIZIE Nr.
858 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Balaca în
Dosarul nr. 7.514/2006 al Judecătoriei Buzău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.514/2006, Judecătoria
Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Ion Balaca într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea
unei acţiuni în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 53 din
Constituţie, deoarece prevede că recursul poate fi exercitat împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare
a cauzei, dar nu poate fi promovat împotriva încheierii de respingere a cererii
de suspendare.
Judecătoria Buzău arată
că, potrivit art. 282 alin. 2 şi 3 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, împotriva încheierilor premergătoare se poate declara apel, respectiv
recurs, odată cu fondul, apelul promovat împotriva hotărârii de fond
socotindu-se făcut şi împotriva încheierilor premergătoare. Rezultă, aşadar, că
partea a cărei cerere de suspendare a judecăţii a fost respinsă nu este lipsită
de posibilitatea de a supune controlului judiciar măsura dispusă de instanţa de
fond, astfel că echilibrul procesual este pe deplin asigurat pentru toate
părţile în proces. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit
căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) şi
art. 53 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii, de exemplu, prin
Decizia nr. 865 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 224 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: „Asupra
suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care
poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în
recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât
împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva
încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor
dispoziţii, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 224 din 3 iunie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, Curtea a reţinut că textul criticat nu
conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în
aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi
atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea
de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de
deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind
determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul
instanţelor. Aşa fiind, nu se poate reţine nicio încălcare a art. 16 din
Constituţie. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici
art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a
cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi
atacată odată cu fondul,
potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care
constituie reglementarea de drept comun în materie.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. 2441 din Codul
de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale
invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în
ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior,
nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Balaca în Dosarul nr. 7.514/2006 al Judecătoriei
Buzău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu