DECIZIE Nr. 85
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în
Dosarul nr. 08048/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala si pentru
cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 08048/99/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în
dosarul de mai sus având drept obiect verificarea legalitatii si temeiniciei
masurii arestarii preventive.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 148 alin. 1 lit. f) din
Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 23
alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece permit privarea sa
de libertate în absenta unei hotarâri judecatoresti definitive de condamnare.
De asemenea, se precizeaza ca dispozitiile art. 160b
din Codul de procedura penala încalca prevederile constitutionale ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 20
referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art.
21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1)
referitoare la dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece
aplicarea lor contravine prevederilor art. 148 alin. 1 din Codul de procedura
penala în sensul ca textul lit. f) deroga complet de la dispozitiile art. 148
care în alin. 1 prevad ca se aplica daca sunt întrunite conditiile prevazute la
art. 143 în corelatie cu art. 148 lit. a)-e), întrucât în ceea ce priveste lit.
f) reiese clar certitudinea ca inculpatul a savârsit o infractiune, iar probele
sau indiciile prevazute în art. 143 din Codul de procedura penala nu mai sunt
necesare.
Curtea de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze
cu minori opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care face trimitere la
jurisprudenta în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. f) - Conditiile si cazurile în
care se dispune arestarea inculpatului si art. 160b - Verificari
privind arestarea inculpatului în cursul judecatii, ambele din Codul de
procedura penala, care au urmatorul continut:
- Art. 148 alin. 1 lit. f): „Masura arestarii
preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite conditiile
prevazute în art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: [...]
f) inculpatul a savârsit o infractiune pentru care
legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret
pentru ordinea publica.";
-Art. 160b: „In cursul judecatii, instanta
verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia
arestarii preventive.
Daca instanta constata ca arestarea preventiva este
nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat
sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune,
prin încheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de îndata în
libertate a inculpatului.
Când instanta constata ca temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista
temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin
încheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.
Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile
art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzator."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în
fata legii, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind
drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, art. 24
alin. (1) referitoare la dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca asupra solutiei legislative criticate în prezenta cauza s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005. Cu acel prilej
Curtea a constatat ca dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala, care
prevad cazurile si conditiile în care poate fi dispusa masura arestarii
preventive, dezvaluie natura juridica a masurii procesuale examinate, aceea de
mijloc de dinamizare a urmaririi penale si a procesului penal în general. Din
interpretarea rationala a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedura penala nu rezulta ca inculpatului i se imputa savârsirea unei
infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotarâre judecatoreasca
de condamnare ramasa definitiva, ci ca exista probe sau indicii considerate ca
fiind temeinice, în raport cu stadiul în care se afla procesul penal, despre
savârsirea unei infractiuni. Folosirea în textul contestat a termenului
„infractiune" în locul celui de „fapta prevazuta de legea penala" are
o semnificatie pur tehnica, aceasta desemnând încadrarea faptei cu privire la
care exista probe sau indicii temeinice ca a fost savârsita de inculpat într-un
anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctioneaza cu o
pedeapsa de o anumita gravitate. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile
legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie
privitoare la prezumtia de nevinovatie.
De asemenea, pe baza dispozitiilor legale criticate,
inculpatul nu este considerat vinovat de savârsirea infractiunii, ci se
constata numai ca exista probe sau indicii ca inculpatul a savârsit o
infractiune de o anumita gravitate, temei suficient pentru a se putea lua
masura arestarii preventive ca mijloc pentru desfasurarea normala a procesului
penal. Pe de alta parte, garantiile procesuale pe care legea le ofera
inculpatului si, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva masurii
arestarii preventive atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu
prevederile art. 23 din Constitutie, care impun ca masura arestarii preventive
sa se ia numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.
De altfel, Curtea mai constata ca încheierea prin care
se dispune masura privativa de libertate este supusa cailor de atac, punerea în
libertate a celui arestat fiind obligatorie daca motivele care au stat la baza
ei au disparut si, nu în ultimul rând, persoana arestata preventiv are dreptul
sa ceara punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe
cautiune. In plus, în faza de judecata, instanta este datoare sa verifice
periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii
preventive si sa dispuna punerea de îndata în libertate a inculpatului daca
temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat ori daca instanta
constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice masura privarii de
libertate.
Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi
de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele
deciziei mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.
Cât priveste critica referitoare la dispozitiile art.
160b din Codul de procedura penala, Curtea constata ca autorul
exceptiei a relevat aspecte de contrarietate cu dispozitiile art. 148 alin. 1
din acelasi cod. Or, asa cum a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu Decizia
nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, Curtea constata ca examinarea
constitutionalitatii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui
text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea
prevederilor mai multor legi între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta
din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se
altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca, desi fiecare dintre
dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune în
discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca nu ne aflam în
prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea unor texte de lege si, pe
cale de consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b
din Codul de procedura penala urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în Dosarul nr.
08048/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori.
2. Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar al
aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie
2011.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru