DECIZIE   Nr. 85 din 27 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 148 din 1 martie 2011

Ion Predescu                              - presedinte

Aspazia Cojocaru                       -judecator

Acsinte Gaspar                          -judecator

Mircea Stefan Minea                  -judecator

Iulia Antoanella Motoc                -judecator

Puskas Valentin Zoltan               -judecator

Tudorel Toader                           -judecator

Afrodita Laura Tutunaru             - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 08048/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 26 aprilie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 08048/99/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f) si art. 160b din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în dosarul de mai sus având drept obiect verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece permit privarea sa de libertate în absenta unei hotarâri judecatoresti definitive de condamnare.

De asemenea, se precizeaza ca dispozitiile art. 160b din Codul de procedura penala încalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece aplicarea lor contravine prevederilor art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala în sensul ca textul lit. f) deroga complet de la dispozitiile art. 148 care în alin. 1 prevad ca se aplica daca sunt întrunite conditiile prevazute la art. 143 în corelatie cu art. 148 lit. a)-e), întrucât în ceea ce priveste lit. f) reiese clar certitudinea ca inculpatul a savârsit o infractiune, iar probele sau indiciile prevazute în art. 143 din Codul de procedura penala nu mai sunt necesare.

Curtea de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. f) - Conditiile si cazurile în care se dispune arestarea inculpatului si art. 160b - Verificari privind arestarea inculpatului în cursul judecatii, ambele din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:

- Art. 148 alin. 1 lit. f): „Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite conditiile prevazute în art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: [...]

f) inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.";

-Art. 160b: „In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.

Daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de îndata în libertate a inculpatului.

Când instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin încheiere motivata, mentinerea arestarii preventive.

Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzator."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile  legale  criticate  sunt  încalcate  prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra solutiei legislative criticate în prezenta cauza s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat ca dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala, care prevad cazurile si conditiile în care poate fi dispusa masura arestarii preventive, dezvaluie natura juridica a masurii procesuale examinate, aceea de mijloc de dinamizare a urmaririi penale si a procesului penal în general. Din interpretarea rationala a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala nu rezulta ca inculpatului i se imputa savârsirea unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotarâre judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva, ci ca exista probe sau indicii considerate ca fiind temeinice, în raport cu stadiul în care se afla procesul penal, despre savârsirea unei infractiuni. Folosirea în textul contestat a termenului „infractiune" în locul celui de „fapta prevazuta de legea penala" are o semnificatie pur tehnica, aceasta desemnând încadrarea faptei cu privire la care exista probe sau indicii temeinice ca a fost savârsita de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctioneaza cu o pedeapsa de o anumita gravitate. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie privitoare la prezumtia de nevinovatie.

De asemenea, pe baza dispozitiilor legale criticate, inculpatul nu este considerat vinovat de savârsirea infractiunii, ci se constata numai ca exista probe sau indicii ca inculpatul a savârsit o infractiune de o anumita gravitate, temei suficient pentru a se putea lua masura arestarii preventive ca mijloc pentru desfasurarea normala a procesului penal. Pe de alta parte, garantiile procesuale pe care legea le ofera inculpatului si, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva masurii arestarii preventive atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile art. 23 din Constitutie, care impun ca masura arestarii preventive sa se ia numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.

De altfel, Curtea mai constata ca încheierea prin care se dispune masura privativa de libertate este supusa cailor de atac, punerea în libertate a celui arestat fiind obligatorie daca motivele care au stat la baza ei au disparut si, nu în ultimul rând, persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. In plus, în faza de judecata, instanta este datoare sa verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna punerea de îndata în libertate a inculpatului daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat ori daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice masura privarii de libertate.

Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Cât priveste critica referitoare la dispozitiile art. 160b din Codul de procedura penala, Curtea constata ca autorul exceptiei a relevat aspecte de contrarietate cu dispozitiile art. 148 alin. 1 din acelasi cod. Or, asa cum a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, Curtea constata ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia  ca,  desi fiecare dintre dispozitiile  legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca nu ne aflam în prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea unor texte de lege si, pe cale de consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b din Codul de procedura penala urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 08048/99/2009 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

2. Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie 2011.

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru