Decizia Nr.846 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Albu în Dosarul nr. 877/176/2006 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 877/176/2006, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Albu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, în sensul că măsura restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii. Se mai arată că, în speţa de faţă, fiind vorba de o infracţiune care a avut ca urmare o vătămare corporală a unei persoane, sancţiunea de anulare a permisului de conducere este prea aspră faţă de situaţia săvârşirii unei infracţiuni ce a avut ca urmare uciderea unei persoane din culpă, fiind vorba de aceeaşi sancţiune pentru infracţiuni cu urmări diferite.Tribunalul Vaslui - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte anularea permisului de conducere, are ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice şi nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut: „ (1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:a)titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei realizează un examen de proporţionalitate a măsurii prevăzute de textul de lege criticat, prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care reglementează condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, fără a preciza care este dreptul sau libertatea al căror exerciţiu ar fi restrâns prin măsura în cauză. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a proceda la completarea motivării acestuia, în sensul identificării dispoziţiilor constituţionale pe care acesta se presupune că le-ar fi avut în vedere în corelaţie cu cele ale art. 53 din Constituţie. Astfel fiind şi văzând dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie [...] motivate“, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Albu în Dosarul nr. 877/176/2006 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta