DECIZIE Nr.
845 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 15 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal,
excepţie ridicată de Valentin Cristian Martin în Dosarul nr. 1.639/44/2009 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă partea Grigore Ionel
Gâtlan şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care lasă la aprecierea Curţii soluţionarea
excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 155/R din 19 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.639/44/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de
minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal, excepţie
ridicată de Valentin Cristian Martin în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), deoarece furtul anumitor
bunuri este pedepsit mai aspru decât altele. In acest fel, legiuitorul a
instituit o ocrotire inegală a proprietăţii.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 209 alin. 3 lit. f) - Furtul calificat din
Codul penal, care au următorul conţinut: „Furtulprivind următoarele
categorii de bunuri: [...]
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului
feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi
componente ale mijloacelor de transport aferente; se pedepseşte cu închisoare
de la 4 la 18 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că infracţiunea agravantă sau calificată reprezintă o formă care
exprimă o gravitate mai mare, un pericol mai mare, gravitate care poate
proveni din urmări, din forma de vinovăţie, din împrejurări etc. De
asemenea, formele infracţiunii după gravitate reprezintă variante ale
aceleiaşi infracţiuni.
Or, infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. f)
din Codul penal este o varietate a infracţiunii de furt care conţine anumite
circumstanţe ce îi conferă un caracter agravant, sens în care legiuitorul, în
conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, are
deplina libertate de reglementare în această materie prin legi organice, în
funcţie de imperativul apărării sociale şi ţinând seama de toate celelalte
principii consacrate prin Legea fundamentală.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că
dispoziţiile legale criticate ar încălca dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie,
este nefondată, dat fiind că, prin conţinutul lor, dimpotrivă, garantează
dreptul de proprietate. Agravanta nu consacră un regim diferenţiat al
proprietăţii indiferent de titular, ci urmăreşte să instituie o protecţie
sporită pentru orice potenţială atingere adusă bunurilor care în momentul
sustragerii erau efectiv integrate într-o reţea aflată sau nu în funcţiune.
Prin aceasta, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie,
legiuitorul protejează nu numai proprietatea privată, ci şi relaţiile sociale
ocrotite de buna funcţionare a anumitor sisteme privitoare la circulaţia pe
căile ferate, navale şi aeriene.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal, excepţie ridicată de
Valentin Cristian Martin în Dosarul nr. 1.639/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi
- Secţia de minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru