DECIZIE Nr.
844 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul
penal, precum si ale art. 339 alin. 1 si art. 385 18 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 476 din 12 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul
penal, precum si ale art. 339 alin. 1 si art. 38518 alin. 1 si 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan
Pasca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în
Dosarul nr. 8.517/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorii Attila Pap, Marius Pintea şi Viorel Codrean au
formulat fiecare câte o cerere de acordare a unui nou termen de judecată.
Astfel, autorul Attila Pap a motivat că de la data primirii citaţiei şi până în
prezent nu a avut timp suficient pentru a contacta apărătorul care să îi
reprezinte interesele, autorul Marius Pintea a motivat că nu se poate prezenta
în faţa Curţii fiind plecat în interese de serviciu, fără însă a face vreo
dovadă în acest sens, iar autorul Viorel Codrean a motivat o lipsă de procedură
cu unii dintre inculpaţi, fără a menţiona în ce constă viciul.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererilor formulate, în
temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură
civilă, constată că Decizia de sesizare a fost emisă la 5 noiembrie 2009, iar
de la acea dată şi până în prezent s-a scurs un interval suficient pentru autor
în vederea întreprinderii demersurilor necesare apărării. De asemenea, autorul
Marius Pintea nu a depus dovezi în susţinerea imposibilităţii sale de a se
prezenta în faţa Curţii, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită cu
toţi cei 6 autori. Aşa fiind, Curtea respinge cererile formulate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a acesteia ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3.635 din 5 noiembrie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 8.517/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art.
339 alin. 1 şi art. 38518 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan Pasca, Valentin
Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în dosarul de mai
sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 250 din Codul penal
referitoare la infracţiunea de purtare abuzivă încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 şi ale art. 53, precum şi ale art. 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece
este nemulţumit de împrejurarea că angajatul din alte servicii publice ce
vizează o funcţie de demnitate publică sau alte funcţii care implică
autoritatea de stat (demnitari, consuli, secretari de stat, executori
judecătoreşti) nu intră sub incidenţa textului criticat. Aceeaşi critică este
arătată şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 289 şi art. 291 din Codul
penal, întrucât mai există şi ale categorii de persoane care întocmesc
înscrisuri autentice (avocaţi), dar care nu au calitatea de funcţionari. Or,
prin reglementarea contestată se instituie o discriminare între funcţionarii
publici şi celelalte persoane care sunt abilitate să întocmească un înscris
autentic.
Dispoziţiile art. 339 alin. 1 din Codul de procedură
penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 6
paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, deoarece limitează dreptul părţilor de a formula
cereri doar în legătură cu cercetarea judecătorească, lipsind prevederea de a
formula excepţii, acest drept fiind prevăzut doar la capitolul măsurilor
premergătoare cercetării judecătoreşti de art. 320 alin. 2 şi art. 301 alin. 1
din Codul de procedură penală.
Dispoziţiile art. 38518 din Codul de
procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11)
referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 6 paragraful 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece instanţa de recurs a stabilit vinovăţia inculpaţilor în condiţiile în
care a admis existenţa unui probatoriu insuficient, iar instanţa de fond căreia
i s-a trimis cauza spre rejudecare este limitată exclusiv de administrarea de
probe şi nu poate pronunţa o hotărâre contrară opiniei exprimate anterior de
instanţa de recurs.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală,
în calitate de instanţă de recurs chemată să se
pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei încheierii de respingere ca
inadmisibilă a excepţiei, a opinat că excepţia de neconstituţionalitate, deşi
are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind deci admisibilă sub acest aspect,
este neîntemeiată pe fond, prevederile criticate fiind constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 250 - Purtarea abuzivă, art. 289 - Falsul
intelectual, art. 291 - Uzul de fals, toate din Codul penal, precum
şi ale art. 339 alin. 1 cu denumirea marginală Terminarea cercetării
judecătoreşti şi art. 38518 cu denumirea marginală Limitele
rejudecării, toate din Codul de procedură penală, care au următorul
conţinut:
- Art. 250 din Codul penal: „Intrebuinţarea de
expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună
la un an sau cu amendă.
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public,
în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către
un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar
public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6
ani.
Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un
funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3
la 12 ani.";
- Art. 289 din Codul penal: „Falsificarea unui
înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat
în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a
insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
5 ani. Tentativa se pedepseşte.";
- Art. 291 din Codul penal: „Folosirea unui înscris
oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.";
-Art. 339 alin. 1 din Codul de procedură penală: „Inainte
de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă pe
procuror şi pe părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi
pentru completarea cercetării judecătoreşti.";
- Art. 38518 din Codul de procedură penală: „Instanţa
de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura
în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la
unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă,
instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost
casată."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 250, art. 289 şi art. 291 din Codul penal, Curtea constată
că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina
libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea
modalităţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii,
circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile de „funcţionar
public" şi de „alţi funcţionari" nu sunt de rang constituţional,
definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de salariaţi fiind de
domeniul legii. In plus, modalitatea de încadrare juridică a faptelor penale în
funcţie de subiectul activ este o problemă ce ţine de modul de interpretare şi
de aplicare a legii, atribut care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie
se realizează de instanţele judecătoreşti de drept comun.
In ceea ce priveşte critica prevederilor art. 339 alin.
1 şi art. 38518 din Codul de procedură penală referitoare la
terminarea cercetării judecătoreşti şi la limitele rejudecării în cazul casării
hotărârii de către instanţa de recurs, Curtea constată că instituţia
controlului judiciar îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art.
129 din Legea fundamentală, iar prin art. 38518 din Codul de
procedură penală se dă eficienţă acestuia, dat fiind că fără obligativitatea
îndrumărilor date de instanţa de control judiciar nu s-ar putea realiza
finalitatea acestei cenzuri. Dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi
obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de apel sau de recurs, s-ar putea
reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, ajungându-se la
exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării
cauzelor în mod nepermis, şi astfel s-ar încălca cerinţa soluţionării
proceselor „într-un termen rezonabil".
De asemenea, nu sunt încălcate nici dispoziţiile
referitoare la egalitatea de tratament în faţa legii, întrucât normele
criticate se aplică fără discriminare tuturor persoanelor vizate, fără a fi
pusă în discuţie de către instanţa de recurs vinovăţia sau nevinovăţia
persoanelor cercetate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art.
339 alin. 1 şi art. 38518 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan Pasca, Valentin Cuteanu,
Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în Dosarul nr. 8.517/1/2009
al inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru