DECIZIE Nr.
840 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (1) si
(2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de
persoane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 476 din 12 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, excepţie ridicată de Ioan Petre Savu în Dosarul nr. 240/64/2009 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
constată că încheierea de sesizare a fost emisă la 9 septembrie 2009, iar de la
acea dată şi până în prezent s-a scurs un interval suficient pentru autor în
vederea întreprinderii demersurilor necesare apărării, sens în care respinge
cererea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 septembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 240/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, excepţie ridicată de Ioan Petre Savu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (1) referitoare la
inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei şi ale art.
26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, deoarece, deşi prin
textele criticate se urmăreşte protejarea intereselor persoanei exploatate, în
principal, şi ale minorului, în special, modalitatea de reglementare nu ţine
seama de posibilitatea reală ca persoana „exploatată" să dorească să
beneficieze de ajutorul altor persoane, pentru a-şi câştiga pe această cale
mijloacele de trai necesare. Totodată, în partea specială a Codului penal sunt
incriminate şi alte infracţiuni care aduc atingere odinii publice şi bunelor
moravuri, cum ar fi cerşetoria, prin care sunt sancţionate activităţile
nelegale la mila publicului în vederea obţinerii de ajutor material. Or, atâta vreme
cât textul contestat incriminează fapte ce intră în elementul material al
laturii obiective al altor infracţiuni, autorul excepţiei consideră că sunt
incidente dispoziţiile referitoare la răspunderea penală pentru fapta altuia.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate transformă
cazarea unei persoane dintr-o activitate civilă, prin excelenţă licită, în una
ilicită, numai pentru că persoana găzduită înţelege să desfăşoare activităţi
ilegale.
In sfârşit, autorul excepţiei, în susţinerea tezei
neconstituţionalităţii art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, mai arată că,
deşi fapta pentru care a fost cercetat a fost săvârşită sub imperiul legii
vechi, în cauză nu s-au aplicat prevederile legii mai favorabile, ignorându-se
dispoziţiile art. 13 din Codul penal.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din
11 decembrie 2001, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, care au următorul conţinut:
- Art. 12 alin. (1): „Constituie infracţiunea de
trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau
primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte
foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra
altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 13 alin. (1) şi (2): „(1) Recrutarea,
transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se
pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită
prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă
ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea
ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului
persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la
7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 74 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art.
13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, statuând că nu contravin în vreun fel
Constituţiei. Cu acel prilej a arătat „că abuzul de autoritate nu
implică vicierea voinţei unei persoane în executarea unor acte prin care
dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercită abuzul. In
condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată
sau primită, prin mijloacele prevăzute de textul criticat, între care «abuzul
de autoritate», cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reţine, aşa cum fără
temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea unei asemenea fapte
încalcă dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie, sau
dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, consacrat prin art. 26 alin. (2)
din Legea fundamentală".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
De asemenea, Curtea mai constată că prevederile legale
criticate nu afectează în niciun fel dispoziţiile constituţionale referitoare
la inviolabilitatea libertăţii individuale. Dimpotrivă, prin incriminarea
faptelor contestate, legiuitorul a instituit noi măsuri de garantare a
acesteia.
In sfârşit, în ceea ce priveşte celelalte critici
referitoare la aplicarea în cauză a legii penale mai favorabile ori la
încadrarea unei anumite stări de fapt în infracţiunea de trafic de persoane ce
intră sub incidenţa Legii nr. 678/2001, Curtea constată că nu intră în
competenţa sa de soluţionare, numai judecătorul de drept comun având o asemenea
atribuţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie
ridicată de Ioan Petre Savu în Dosarul nr. 240/64/2009 al Curţii de Apel Braşov
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru