DECIZIE Nr.
828 din 16 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu
referire la art. 146 din acelasi cod
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1005 din 18 decembrie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu
referire la art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Georgeta Năstase
Silvestru în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie,
respectiv la Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie
2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215
alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod, excepţie
ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că alin. 5 al art. 215 din Codul penal, cu
referire la art. 146 din acelaşi cod, încalcă normele constituţionale privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi cele potrivit cărora economia României
este o economie de piaţă, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei
şi stabileşte răspunderea penală în funcţie de întinderea prejudiciului. Se
arată în acest sens că „se contravine regulilor economiei de piaţă, în care
valoarea unui bun, inclusiv a monedei, se stabileşte prin libera concurenţă şi nu
prin intervenţia statului, şi că se introduce un element de discriminare,
întrucât o pagubă de 2 miliarde lei [...] are consecinţe derizorii pentru
marile societăţi comerciale şi transnaţionale, inclusiv pentru bugetul
statului, şi poate afecta grav eventual o întreprindere mică". Autoarea excepţiei conchide în sensul că „se
creează o infracţiune (agravantă) în care criteriul decisiv de incriminare
devine cel monetar, stabilit aleatoriu de către stat, deosebit de relativ în
raport cu situaţiile concrete, ceea ce îl face discriminatoriu, într-o economie
de piaţă, integrată unei pieţe uriaşe, cea a Uniunii Europene, în care
respectivul criteriu nu mai are nici o relevanţă
[...]".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de
lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport de criteriile
egalităţii în drepturi şi, de asemenea, nu încalcă art. 135 alin. (1) din Legea
fundamentală, potrivit cărora economia României este o economie de piaţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 215 alin. 5 din Codul penal, potrivit căruia „Înşelăciunea
care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10
la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face
referire, de asemenea, la dispoziţiile art. 146 din Codul penal, potrivit
cărora „Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai
mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată
unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale
art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este o economie de piaţă.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta
este neîntemeiată.
Curtea reţine că incriminarea mai severă a infracţiunii
de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave dă expresie politicii
penale a statului şi nu aduce atingere, sub nici un aspect, egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, respectiv normelor constituţionale potrivit cărora
economia României este o economie de piaţă. Astfel, contrar susţinerilor autoarei
excepţiei, art. 215 alin. 5 din Codul penal nu consacră nici un privilegiu sau
discriminare şi, de asemenea, nu încalcă libera iniţiativă şi libera
concurenţă, care, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea
fundamentală, stau la baza economiei de piaţă.
In ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei cu
privire la caracterul „relativ" al criteriului valoric de 200.000 lei,
care, potrivit art. 146 din Codul penal, determină înţelesul expresiei „consecinţe
deosebit de grave", criteriu apreciat ca fiind fără nici o relevantă
în condiţiile unei economii de piaţă, integrată celei a Uniunii Europene, şi care poate fi
perceput în mod diferit, în funcţie de calitatea subiectelor de drept, Curtea
constată că acestea nu pot fi primite.
Astfel, faţă de o critică similară a dispoziţiilor art.
146 din Codul penal, Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 50 din 26
ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, că
„modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la
realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în
lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării». Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale
înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în
cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu
dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea
legală supusă controlului". De aceea, Curtea Constituţională nu se poate
substitui Parlamentului pentru modificarea criteriului, respectiv a limitei
valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în
decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din
acelaşi cod, excepţie ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în Dosarul nr.
1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta