DECIZIE Nr.
826 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 si art. 224 alin. 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr.
546/111/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în ceea
ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură penală, respectiv ca
fiind neîntemeiată cu privire la art. 224 alin. 3 din acelaşi cod.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 546/111/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Ardelean cu ocazia
soluţionării dosarului mai sus menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 224 alin. 3 din Codul
de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces
echitabil, legalitatea pedepsei şi dreptul la apărare, întrucât permit
preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obţinute în proceduri
preliminare procesului penal. Mai arată că art. 47 din Codul de procedură
penală aduce atingere dreptului la apărare şi prevederilor constituţionale
referitoare la exercitarea căilor de atac, deoarece permite judecătorului care
a respins prin încheieri cereri esenţiale pentru acuzat, dar nu a pronunţat o
hotărâre pe fond, să participe la soluţionarea aceleiaşi cauze într-o cale de
atac.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de
procedură penală este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură
penală, având următorul cuprins:
-Art. 47: „Judecătorul care a luat parte la
soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze
într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu
trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea
cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia
care ar putea fi dată în acea cauză.";
- Art. 224 alin. 3: „Procesul-verbal prin care se
constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de
probă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.
21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12)
referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele
legii, ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac, precum şi ale art. 20
alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind
drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Codul
de procedură penală, autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea
textului de lege criticat, în sensul de a interzice judecătorului care a
respins prin încheieri cereri esenţiale pentru acuzat, dar nu a pronunţat o
hotărâre pe fond, să participe la soluţionarea aceleiaşi cauze într-o cale de
atac. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Codul de
procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la prevederile art. 224 alin. 3 din
Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In
acest sens este Decizia nr. 385 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, prin care Curtea a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
224 alin. 3 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile de lege criticate
nu aduc nicio atingere nici prevederilor art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (1)
şi art. 124 alin. (1) din Constituţie. Totodată, prevederile art. 23 alin. (12)
din Legea fundamentală nu sunt aplicabile în cauza de reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 546/111/2009 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică