Decizia Nr.823 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicată de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18.304/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicată de Dan Felix Tudoriu într-un proces având ca obiect o plângere contravenţională şi pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea constituţionalităţii prevederilor de lege criticate trebuie analizată în lumina practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens arată că procesul-verbal de contravenţie reprezintă o acuzaţie în materie penală, iar art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prin raportare la art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, contrar practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Oztürk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007), plasează regimul juridic al contravenţiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi alin. (11) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu au semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă sarcina răsturnării probei, ci modul de exercitare a dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 alin. 1 din Codul civil.Textele de lege criticate au următorul conţinut:-Art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.“;

– Art. 1169 din Codul civil: „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.“;

– Art. 1173 alin. 1 din Codul civil: „Actul autentic are deplină credinţă în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la prezumţia de nevinovăţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, şi Decizia nr. 520 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Curtea a stabilit că legislaţia contravenţională din România intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a reţinut că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut că în Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională decât pe cale penală, autorii infracţiunilor nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală“. Argumentele mai sus reţinute sunt valabile şi în ceea ce priveşte art. 1169 şi art. 1171 alin. 1 din Codul civil, ele fiind criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicată de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu