DECIZIE Nr.
820 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28, art. 29 si art.
32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de
constructii si ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 13 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ale Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu
în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005) al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. (1) şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 şi ca
inadmisibilă a excepţiei având ca obiect celelalte texte de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ale Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie
ridicată de Romeo Pomponiu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea
unui recurs, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, privind o
obligaţie de a face constând în ridicarea unei construcţii de pe domeniul public.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, „care prevăd
posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele
judecătoreşti pentru a dispune demolarea construcţiilor realizate nelegal,
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece desfiinţează
dreptul de proprietate privată asupra unui imobil deja edificat, fără a fi
nevoie de obţinerea unei autorizaţii de demolare". Se arată că „măsura
desfiinţării unei construcţii edificate pe un teren aflat în proprietatea
privată a unei persoane, chiar în situaţia în care nu au fost obţinute toate
avizele şi autorizaţiile legale, apare ca abuzivă, de natură a încălca dreptul
constituţional al proprietarului". Se invocă şi nesocotirea prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie,
arătându-se că, „în cauză, există o disproporţie vădită între situaţia de fapt
şi măsura ce se urmăreşte a fi aplicată".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, precizează
că „reglementările restrictive ale autorizării executării lucrărilor de
construcţii sunt justificate de interesul public în domeniu", iar „pentru
asigurarea respectării disciplinei în construcţii, autorităţilor publice
competente le revin obligaţiile legale (...) vizând urmărirea, controlul şi,
atunci când este cazul, sancţionarea persoanelor vinovate de încălcarea
regimului juridic al construcţiilor". Aminteşte cauza Mellacher şi
alţii împotriva Austriei, 1989, în care Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat că statele pot adopta legile pe care le consideră necesare
pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, asemenea
legi fiind „necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în
societăţile moderne,sunt o preocupare centrală a politicilor economice şi
sociale (...)". De asemenea, în sprijinul argumentaţiei sunt invocate
deciziile Curţii Constituţionale nr. 19/1993, 199/2005 şi 409/2005.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere
textelor invocate din Legea fundamentală, din Convenţia pentru apărarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, criticile formulate de autorul excepţiei neputând fi
reţinute.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 23, 27, 28, 29 şi
32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004,
modificată şi completată prin Legea nr. 376/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, precum şi dispoziţiile Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în
ansamblul său.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia îşi
argumentează însă numai critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
28 alin. (1)şi ale art. 32 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care au următorul conţinut:
- Art. 28 alin. (1): „(1) O
dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1)
lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea
măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de
desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea
prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare
a contravenţiei."
- Art. 32 alin. (1) lit. b): „(1) In cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea
lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal
de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul
care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune,
după caz: (...)
b) desfiinţarea construcţiilor realizate
nelegal." In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii
din Legea fundamentală: art. 1 - „Statul român", art. 4 - „Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni", art. 11 - „Dreptul internaţional şi
dreptul intern", art. 15 - „Universalitatea",
art. 16-„Egalitatea în drepturi", art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 - „Accesul
liber la justiţie", art. 24 -„Dreptul la apărare", art. 44 - „Dreptul de proprietate privată", art.
53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi", art. 124 - „Infăptuirea justiţiei", art. 126
- „Instanţele judecătoreşti" şi art. 136 - „Proprietatea".
De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea
următoarelor prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale: art. 6-„Dreptul la un
proces echitabil", art. 11 - „Interzicerea
abuzului de drept", art. 13 - „Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 - „Interzicerea discriminării".
In plus, sunt menţionate şi art. 1, 2, 6-8,10, 11 şi 30
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care, în esenţă, statuează
egalitatea fiinţelor umane, dreptul de acces efectiv la instanţele naţionale şi
dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile pe care acesta le
presupune.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 32 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi prevederi ale Legii fundamentale ca şi cele invocate în
prezenta cauză şi cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea
Constituţională s-a pronunţat asupra acestora, în sensul respingerii ca
neîntemeiată a excepţiei, pentru considerentele acolo reţinute. Cum în cauza de
faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei
jurisprudenţe, soluţia pronunţată cu acel prilej se impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
celorlalte articole din Legea nr. 50/1991 la care face referire autorul, precum
şi a prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea
constată că nu sunt formulate niciun fel de critici concrete, simpla enumerare
a unor texte din Constituţia României, Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului neputându-se constitui într-o veritabilă critică de
neconstituţionalitate. Ca atare, din cauza lipsei motivării, excepţia de
neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art.
10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin.
(1)şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu în
Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
II. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28 alin. (2) şi
(3), art. 29 şi ale art. 32 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)-(5) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi
cele ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu