DECIZIE Nr.
817 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate,
destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor
de nutreturi combinate dezafectate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate,
destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul
Local Negrileşti din judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecătoriei
Tecuci.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
17 iunie 2008, în prezenţa apărătorului părţilor Societatea Comercială „Lovrina
2000" - S.R.L. din comuna Munteni, Societatea Agricolă Infrăţirea din
comuna Munteni, Asociaţia Familială Vasiliu Radu Ion şi Cătălin Decebal Ţarin,
avocatul Bogdan Rădulescu, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi în prezenţa
reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheiere.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 3 iulie
2008.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 389/324/2007, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea
în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii,
îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate. Excepţia a fost ridicată de
Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi într-o cauză civilă având ca
obiect obligaţia de a face, respectiv pronunţarea unei hotărâri prin care
acesta să fie obligat să atribuie în folosinţă reclamanţilor suprafaţa de 3,5
ha teren aferent fermelor pe care le au în folosinţă gratuită, în temeiul
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate,
care prevăd atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate asociaţiilor crescătorilor de
animale şi unor persoane fizice sau persoane juridice, precum şi dispoziţiile
care obligă autorităţile administraţiei publice locale să le vândă, după o
perioadă de 5 ani, sunt neconstituţionale. Susţine că prevederile criticate
încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular, precum şi principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice,
„consiliile locale aflându-se în situaţia în care nu-şi mai pot îndeplini, în
mod autonom, scopul consacrat de art. 121 alin. (2) din Constituţie." De
asemenea, consideră că actul normativ criticat afectează şi interesele
comunităţii locale, deoarece impun atribuirea în folosinţă gratuită pe o
perioadă de 5 ani şi apoi vânzarea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de
nutreţuri combinate dezafectate la un preţ echivalent cu 10% din valoarea
contabilă a acestora la momentul
atribuirii în folosinţă gratuită, iar nu de la momentul vânzării, preţul fiind
inferior faţă de preţul pieţei. Arată că, pe de o parte, se condiţionează
atribuirea acestor imobile unor persoane juridice de capacitatea financiară a
acestora pentru a desfăşura activităţi de creştere a animalelor, iar, pe de
altă parte, autorităţile publice locale sunt obligate să suporte consecinţele
financiare ca urmare a atribuirii gratuite urmate de vânzarea la un preţ
inferior faţă de preţul pieţei. In susţinerea excepţiei, autorul acesteia
invocă şi Decizia Curţii nr. 871/2007 prin care a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005,
apreciind că există identitate între situaţiile create prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001, fiind incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate.
Judecătoria Tecuci consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, în ceea ce
priveşte prevederile art. 4 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001. Apreciază că, prin aceste prevederi, legiuitorul aduce atingere
dreptului de proprietate privată al unităţilor administrativ-teritoriale asupra
terenurilor şi a construcţiilor zootehnice edificate pe acestea, în sensul că
încalcă dreptul de dispoziţie al acestora asupra bunurilor ce le aparţin,
întrucât nu se prevede niciun caz în care s-ar putea refuza de către consiliile
locale încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Menţionează că aceste
prevederi reglementează un transfer silit de proprietate care nu respectă
dispoziţiile referitore la expropriere stabilite de art. 44 din Constituţie şi
art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că prin stabilirea preţului
la care urmează să aibă loc vânzarea, preţ care nu are în vedere valoarea de
piaţă a bunurilor vândut la momentul vânzării, nu se realizează compensaţia
reparatorie corespunzătoare a proprietarului, astfel că se aduce atingere
dreptului de proprietate, iar această încălcare nu este justificată în niciun
fel, chiar luând în considerare scopul urmărit de legiuitor, respectiv
încurajarea creşterii animalelor şi repunerea în circuitul agricol al unor
construcţii dezafectate. Menţionează că legiuitorul nu a prevăzut nimic cu
privire la păstrarea destinaţiei construcţiilor zootehnice, după vânzarea lor,
în condiţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 sunt
constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44
alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5). In acest sens arată că prevederile
criticate permit legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să
instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale
ale cetăţenilor decât cel de proprietate, astfel încât acestea să nu fie
suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Totodată,
apreciază că prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale
ale art. 120 alin. (1) care se referă la principiul autonomiei locale în cadrul
organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar
nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. Face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 415/2003 şi nr. 181/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile părţilor prezente, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168 din 13
decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum
şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387 din
13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002. Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102 din 29 august 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 673
din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78 din 12 martie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Totodată,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată şi completată
prin Legea nr. 335 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004.
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin.(2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului
de proprietate privată, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea
proprietăţii private, în condiţiile legii organice, ale art. 120 alin. (1) care
consacră principiul autonomiei locale, ale art. 121 referitoare la autorităţi
comunale şi orăşeneşti şi ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de
legi.
Examinând actul normativ supus controlului de
constituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 168/2001 stabilesc măsuri pentru atribuirea construcţiilor
zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa
gratuită a asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate
juridică, precum şi a persoanelor fizice sau juridice care formulează cerere
scrisă şi dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi
de creştere a animalelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din ordonanţa de
urgenţă, între construcţiile zootehnice dezafectate supuse acestor măsuri sunt
atât „bunuri imobile aflate în proprietatea privată a [...] unităţilor
administrativ-teritoriale, după caz, precum şi cele din patrimoniul
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat din
agricultură", cât şi fabrici de nutreţuri combinate dezafectate aflate
în patrimonial societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat (lit. b).
Conform art. 3 din ordonanţă, construcţiile zootehnice
dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, „vor fi atribuite în folosinţă gratuită
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de către consiliile locale", construcţiile zootehnice
dezafectate, aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat „vor
fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de
către aceste societăţi comerciale [...]", iar fabricile de nutreţuri combinate dezafectate „vor fi
atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de
către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor
Statului".
Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, „atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice
dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de
sub construcţii şi a celor din incintă persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c)
se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale,
cu societatea comercială ce deţine în patrimoniu construcţiile zootehnice
dezafectate [...] pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu obligaţia de a
desfăşura activitatea de creştere a animalelor şi/sau producerea de nutreţuri
combinate". Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri
combinate dezafectate se atribuie în folosinţă gratuită prin contract, în baza
unei cereri care se depune la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie
alimentară judeţene de către persoanele prevăzute la art. 2 lit. c) din
ordonanţa de urgenţă [art. 6 alin. (1)].
Totodată, potrivit art. 7 alin. (1), „la expirarea
termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă
gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de atribuire
în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică,
terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din
valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţa gratuită,
stabilită potrivit normelor metodologice".
Curtea constată că, asupra constituţionalităţii
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat la prevederile art.
120 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând că dispoziţiile
acestei ordonanţe sunt constituţionale. Examinând motivele de
neconstituţionalitate invocate privind încălcarea principiului autonomiei
locale, consacrat de art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a
constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât esenţial în acest sens este că
măsura a fost instituită prin ordonanţă de urgenţă, act de nivelul legii.
Curtea a reţinut, în legătură cu acest aspect, că în jurisprudenţa sa a mai
examinat, în legătură cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care
vizau încălcări ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor
obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 123
din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a
reţinut în considerentele sale că „principiul autonomiei locale nu include
şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia
respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul
ţării". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că „dispoziţiile
constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2) se referă la principiul
autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile
administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în
afara cadrului legal". Curtea a reţinut că însăşi Carta europeană a
autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intrată în
vigoare la 1 septembrie
1988, ratificată de România prin Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din
26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie
locală ca „dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei
publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu
şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor
publice". Pentru aceleaşi considerente, actul
normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 121
privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.
Totodată, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat
la prevederile art. 41 alin. (2) şi (3) (în prezent art. 44) şi ale art. 135
alin. (6) [în prezent art. 136 alin. (5)] din Constituţie, Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004.
Curtea a reţinut că art. 44 alin. (1) din Constituţie,
potrivit căruia „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra
statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege", permite legiuitorului ca, în considerarea unor
interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor
drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o
interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate
prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Curtea a reţinut că
măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată vizează repunerea în
circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, deturnate de la
destinaţia lor firească, în scopul încurajării dezvoltării creşterii
animalelor, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor
administrativ-teritoriale. Or, acţionând astfel, statul se situează în planul
exercitării concrete, prin activitatea normativă, a atribuţiilor sale privind „protejarea
intereselor naţionale în activitatea economică" şi „crearea
condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii", în conformitate cu dispoziţiile art. 135
alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, actul
normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 136
alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.
Cele statuate în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea constată că actul normativ criticat
nu instituie transmiterea silită a dreptului de proprietate. Posibilitatea
vânzării construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă,
aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi a
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat este
reglementată, prin norme dispozitive, de art. 7 alin. (1) din ordonanţă care
prevede că „la expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul
de atribuire în folosinţă gratuită [...] fabrica de nutreţuri combinate,
construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. c) [...]".
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi, se constată că acestea
nu au incidenţă în prezenta cauză.
In fine, Curtea reţine că, prin notele scrise
comunicate la dosar, autorul excepţiei a susţinut şi contrarietatea
prevederilor de lege criticate în raport de dispoziţiile constituţionale ale
art. 16 şi ale art. 135.
Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere că nu au fost menţionate
în încheierea instanţei de fond prin care a fost sesizată cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în
valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii,
îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul Local Negrileşti din
judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu