DECIZIE Nr.
814 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. e)din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Petru Baciu
şi Cornelia Baciu în Dosarul nr. 368/260/2007 al Judecătoriei Moineşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
368/260/2007, Judecătoria Moineşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru. Excepţia a fost ridicată de Petru Baciu şi
Cornelia Baciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece „lezează interesele personale, respectiv îngrădesc
accesul persoanei la serviciile justiţiei din România".
Judecătoria Moineşti arată
că accesul liber la justiţie prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Constituţie
nu presupune gratuitate şi nu se interzice stabilirea taxelor de timbru în
justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit
din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a timbrării
acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt
stabilite de legiuitor. Taxa de timbru reprezintă o modalitate de acoperire, în
parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 803
din 5 noiembrie 2002, şi Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25
iunie 2003.
Avocatul Poporului arată
că art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele
în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos
nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestor
dispoziţii legale, de exemplu, prin Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, şi Decizia nr. 284 din 22 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, respingând excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Art. 2 alin. (1) din Legea nr.
146/1997 se referă la nivelul taxelor judiciare de
timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele
judecătoreşti.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 284 din 22 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, şi Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005, s-a reţinut că dispoziţiile art. 21
din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în
justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit
din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au
obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie
constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este
integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin
hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade
în pretenţii.
In acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului
liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însăşi natura sa, o
reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări atât timp cât
nu este atinsă însăşi substanţa sa.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea si
în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Petru Baciu şi Cornelia Baciu în
Dosarul nr. 368/260/2007 al Judecătoriei Moineşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu