DECIZIE Nr.
812 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea
cresterii copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 985 din 11 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, excepţie ridicată de Alina Maria Colţa în Dosarul nr.
603/CAF/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde, în temeiul art. 68 alin. 5
din Codul de procedură civilă, Gheorghe Florin Colţa, soţul mandatar al
autoarei excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, partea
prezentă solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii
art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, întrucât
textul de lege criticat contravine principiului neretroactivităţii legii,
prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că
articolul criticat nu conţine dispoziţii cu caracter retroactiv.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 603/CAF/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, excepţie ridicată de Alina Măria Colţa.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autoarea susţine că prin
adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 148/2005 Guvernul modifică în mod
retroactiv contractul de asigurări sociale valabil încheiat, potrivit legii în
vigoare la momentul respectiv, între autoarea excepţiei şi Casa Judeţeană de
Pensii Vâlcea. Astfel, Legea nr. 19/2000 prevedea o indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de
până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, de 85% din
baza de calcul stabilită ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe
baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale. Or,
textul de lege criticat modifică în mod arbitrar acest cuantum, pe perioada de
derulare a contractului, în intervalul de 2 ani, respectiv 3 ani, diminuând
valoarea indemnizaţiei la suma de 800 RON, ceea ce este de natură a contraveni
prevederilor constituţionale privind ne retroactivitatea legii şi dreptul la
ocrotirea sănătăţii prin organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de
asigurări sociale. Autoarea mai susţine că ordonanţa criticată nu ţine seama de
principiul fundamental de drept potrivit căruia contractul este legea părţilor,
prin intervenţia sa statul periclitând stabilitatea convenţiilor încheiate,
deci raporturile juridice deja existente.
Tribunalul Vâlcea -
Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază
excepţia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, legiuitorul nefiind obligat
să aibă în vedere în activitatea de legiferare convenţiile încheiate de părţi,
întrucât, potrivit art. 969 din Codul civil, acestea produc efecte doar între
părţile contractante.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia neretroactivităţii legii.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
44/2006, nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de
neconstitutionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, potrivit căruia „Începând cu
data de 1 ianuarie 2006 încetează plata indemnizaţiei pentru creşterea
copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare."
Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 545 din 23 iunie
2006, art. 25 alin. (1) având următoarea redactare: „De la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă încetează plata indemnizaţiei pentru
creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi de actele normative speciale
prevăzute la art. 3 alin. (2)." Intrucât soluţia legislativă din
ordonanţa care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 este, în
principiu, aceeaşi cu cea de dinaintea modificării, Curtea Constituţională
urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa
redactare.
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare
la neretroactivitatea legii civile, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea
sănătăţii şi ale art. 52 care reglementează dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare
la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că
formula redacţională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine
în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi
aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005. In ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice
care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate
de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate,
ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor
judecătoreşti.
In legătură cu principiul neretroactivităţii legilor,
Curtea constată că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai
după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare
până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit.
Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu
privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul
anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi,
nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să
respecte suveranitatea legii anterioare. Insă legea nouă este aplicabilă de
îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor
stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de
situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare
soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, în
raport cu data intrării în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de
până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, ceea ce ar
contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, aplicând
persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.
Faţă de obiectul de reglementare al normei deduse
controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului
excepţiei, Curtea constată că art. 34 şi 52 din Constituţie nu au relevanţă în
susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie
ridicată de Alina Maria Colţa în Dosarul nr. 603/CAF/2006 al Tribunalului
Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu