Decizia Nr.81 din 02.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Daniel Neculae în Dosarul nr. 1.475/109/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.185D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.263D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Iosef în Dosarul nr. 50.144/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Cătălin Iosef, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.263D/2011 la Dosarul nr. 1.185D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului Cătălin Iosef, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată şi depune la dosar concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a admis o excepţie identică.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 29 septembrie 2011 şi 16 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.475/109/2010 şi nr. 50.144/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320¹ alin. 1 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 320¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ionuţ Daniel Neculae şi Cătălin Iosef, dosare care aveau ca obiect soluţionarea unor cauze penale în care nu s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive, dar în care cercetarea judecătorească a fost începută la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Ionuţ Daniel Neculae susţine că dispoziţiile art. 320¹ alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece beneficiul reglementării aparţine doar unei anumite categorii de inculpaţi, arbitrar stabilită în funcţie de stadiul procesual în care modificarea legii intervine, celelalte persoane acţionate în justiţie şi aflate în alte stadii procesuale fiind discriminate.Autorul Cătălin Iosef susţine că textul criticat este neconstituţional în măsura în care limitează în timp aplicarea legii penale mai favorabile în funcţie de manifestarea de voinţă a inculpatului, în sensul recunoaşterii vinovăţiei numai până la o anumită fază a procesului penal, respectiv cea a judecăţii în fond a cauzei şi, în interiorul acestei faze, până la începerea cercetării judecătoreşti.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, precum şi art. 320¹ din acelaşi cod în integralitatea sa, cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Însă, având în vedere criticile formulate, Curtea va restrânge obiectul sesizării numai în ce priveşte alin. 1 al art. 320¹ din Codul de procedură penală, deoarece nemulţumirile acestuia au în vedere termenul până la care se poate uza de procedura simplificată. În consecinţă, textul legal criticat are următorul conţinut:Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 124 referitor la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la Dreptul la un proces echitabil, şi art. 7 şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea oamenilor în faţa legii şi la dreptul acestora de a se adresa efectiv instanţelor judiciare naţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, sens în care prezenta excepţie a devenit inadmisibilă.2. Totodată, Curtea mai constată ca urmare a acestei decizii de admitere că prin art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, s-au introdus dispoziţii tranzitorii potrivit cărora „Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“.Pe cale de consecinţă, având în vedere cele de mai sus, criticile autorilor au rămas fără obiect.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Daniel Neculae în Dosarul nr. 1.475/109/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi de Cătălin Iosef în Dosarul nr. 50.144/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru