DECIZIE Nr.
809 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind
protectia martorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 29 din 17 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind
protecţia martorilor, excepţie ridicată de Radu George Oprea în Dosarul nr.
4.922/2006 al Tribunalului Arad -Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.922/2006, Tribunalul Arad - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie
ridicată de Radu George Oprea în dosarul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate îl pun
într-o situaţie de inegalitate faţă de martorii audiaţi în faza de urmărire
penală sau în cursul judecăţii, întrucât el, aflându-se în executarea unei
pedepse privative de libertate, nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a)
pct. 1 şi 2, ci în acelea de la punctul 3, pentru care legiuitorul nu a mai
prevăzut posibilitatea de a mai beneficia de reducerea pedepsei, deşi ar putea
furniza informaţii şi date cu caracter determinant care să contribuie la
aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea
producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea
unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora.
Tribunalul Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate instituie un tratament inegal în cadrul
aceleiaşi categorii de martori, şi anume între martorii inculpaţi şi martorii
condamnaţi. Or, de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce vizează
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, beneficiază numai
martorul care are calitatea de inculpat într-o altă cauză şi martorul care nu
este subiect în procesul penal, fiind exclus martorul condamnat, cu toate că şi
acesta din urmă poate contribui la aflarea adevărului cu privire la infracţiuni
grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite
ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o diferenţă de tratament
constituie discriminare dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă,
adică dacă nu urmăreşte un scop legitim şi dacă nu există o relaţie rezonabilă
de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Or, diferenţa
de tratament invocată de autorul excepţiei constituie o opţiune de politică
penală a legiuitorului, care se înscrie în logica principiilor referitoare la
individualizarea pedepsei.
Persoanele aflate în executarea pedepsei sunt excluse în
mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea
pedepsei, întrucât nu au demonstrat în momentul individualizării acesteia aceeaşi
atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunţă sau
facilitează identificarea altor făptuitori înaintea sau în timpul urmăririi
penale sau al judecăţii.
In concluzie, Guvernul apreciază că stabilirea
diferenţei de tratament acuzată de autorul excepţiei se înscrie în cadrul
marjei de apreciere legitime de care beneficiază legiuitorul român cu ocazia
stabilirii politicii penale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul
egalităţii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor
situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Aşa fiind, instituirea prin
dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate a unui tratament
juridic diferit, constând în reducerea la jumătate a limitelor pedepsei
prevăzute de lege, pentru
martorii care au această calitate, potrivit Codului de procedură penală, şi
pentru cei care, fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi
date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind
infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar
putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea
acestora, este justificată în mod obiectiv şi raţional de situaţia diferită în
care se află aceştia faţă de martorii care se află în cursul executării unei
pedepse privative de libertate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care are următorul
conţinut: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o
infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii
denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor
persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului
constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate
prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor
aflate în situaţia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică
persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală,
inculpaţilor într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de
calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de
persoane au un numitor comun, şi anume acela de a fi comis o infracţiune gravă
şi care, până în momentul condamnării, denunţă ori facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, inculpatul condamnat a avut
posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a
ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute
de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea
juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim
sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot
contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a
principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii
juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite
tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Aceasta constituie o măsură de politică penală
determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum
criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de
persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de
măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să
aducă atingere principului egalităţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor,
excepţie ridicată de Radu George Oprea în Dosarul nr. 4.922/2006 al
Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru