DECIZIE Nr.
807 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale si art. 581 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale şi art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoşani în Dosarul nr.
1.281/40/2007 al Tribunalului Botoşani -Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.281/40/2007, Tribunalul Botoşani - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale şi art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT -S.A. din Botoşani.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă
prevederile art. 20 din Constituţie raportate la cele ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece
ordonanţa preşedinţială are caracter executoriu şi derogă de la dreptul comun
în ceea ce priveşte termenele de formulare a apărării şi de judecată. De
asemenea, arată că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 44
şi 45 din Constituţie.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul arată că
procedura ordonanţei preşedinţiale reprezintă o procedură specială, prin care
instanţa de judecată, în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ
prevăzute de lege, ia măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este
justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese
legitime. In continuare, face referire la Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, şi Decizia nr. 383 din 30 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
textele de lege criticate dau posibilitatea părţilor interesate de a formula
apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege.
Prin procedura de urgenţă instituită de textele de lege criticate nu este
încălcat dreptul persoanei de a se adresa justiţiei şi nici dreptul la
judecarea cauzei în mod echitabil, ci, dimpotrivă, prin cererea de ordonanţă
preşedinţială se creează o posibilitate în plus pentru persoana vătămată
într-un drept legitim de a se adresa justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi art.
581 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate
cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării
hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Impotriva ordonanţei de suspendare se poate face
recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.";
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa
va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 20 din Constituţie raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă
prevederile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate
privată şi art. 45 referitoare la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, în legătură cu procedura ordonanţei preşedinţiale,
prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197
din 2 martie 2006, Curtea a statuat că prin aceasta nu numai că nu se aduce
vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci,
dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept
legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi
aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea
repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei
executări.
Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei
preşedinţiale prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă şi de art.
133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la
apărare.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 44 din
Constituţie, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a constatat că dispoziţiile art. 133 din
Legea nr. 31/1990 permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de
circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanator al
cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate
şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate
sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a
mai reţinut că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma
respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a
acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru
pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. In
consecinţă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din
Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea si
în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoşani în Dosarul nr. 1.281/40/2007 al
Tribunalului Botoşani - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona
Mariţiu