DECIZIE Nr.
806 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei,
excepţie ridicată de Alexandru Vladimir Măceş în Dosarul nr. 5.944/215/2006 al
Judecătoriei Craiova.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.944/215/2006, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că termenul de prescripţie de 6 luni al
acţiunii în tăgada paternităţii creează o situaţie de inegalitate juridică
între soţul mamei copilului născut în timpul căsătoriei şi alte categorii de
persoane care pot exercita acţiunea în tăgăduirea paternităţii. In condiţiile
în care prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 349 din 19 decembrie 2001 a
fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.
54 alin. (2) din Codul familiei, înlăturându-se inegalitatea în ceea ce
priveşte persoanele care pot exercita acţiunea în tăgăduirea paternităţii, s-a
creat o inegalitate cu privire la termenul în care poate fi promovată aceasta.
Astfel, pentru mamă şi pentru copil acţiunea este imprescriptibilă, în timp ce
pentru tatăl prezumat termenul este de 6 luni de la data la care acesta a luat
cunoştinţă despre naşterea copilului, conform art. 55 alin. (1) din Codul
familiei.
Pe de altă parte, autorul susţine că textul de lege
criticat instituie un regim juridic discriminatoriu între soţul mamei copilului
născut în timpul căsătoriei şi titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii
de paternitate.
Judecătoria Craiova apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „stabilirea
caracterului imprescriptibil al dreptului tatălui copilului născut în timpul
căsătoriei de a contesta paternitatea ar crea o stare de incertitudine
permanentă în ceea ce priveşte filiaţia copilului, afectând astfel drepturile
sale legale". Se mai arată că tatăl copilului născut în timpul căsătoriei
nu este într-o situaţie juridică identică şi nici similară cu tatăl copilului
născut în afara căsătoriei, în privinţa primului operând prezumţia de
paternitate, în timp ce faţă de cel de-al doilea filiaţia este stabilită prin recunoaştere voluntară sau hotărâre
judecătorească. Prin urmare, este justificată reglementarea diferită a celor
două situaţii juridice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate
de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit motivării excepţiei de neconstituţionalitate,
obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) din Codul
familiei, potrivit cărora „Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie
în termen de şase luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea
copilului".
In opinia autorului,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice.
Examinând excepţia, Curtea observă că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, în
raport de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie
2006. Curtea a constatat, făcând trimitere la
jurisprudenţa sa în materie, că textul de lege criticat nu instituie un regim
discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului şi
tatăl acestuia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tăgăduirea
paternităţii. De asemenea, Curtea a reţinut că niciun tratament discriminator
nu este aplicat titularului acţiunii în tăgăduirea paternităţii în raport cu
titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate. In primul caz
acţiunea este supusă prescripţiei, în cel de-al doilea caz este
imprescriptibilă, dat fiind că cele două situaţii juridice invocate nu sunt
identice şi nici similare, astfel că reglementarea lor diferită nu contravine
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepţie ridicată de
Alexandru Vladimir Măceş în Dosarul nr. 5.944/215/2006 al Judecătoriei Craiova.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu