DECIZIE Nr.
805 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 782 din 19 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Constantin Babuş în Dosarul nr. 29/118/2005 al Tribunalului
Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că Direcţia
Naţională Anticorupţie a fost înfiinţată în mod legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 29/118/2005 Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Babuş, inculpat
în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţia legală criticată, aşa cum a fost
modificată prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005,
este neconstituţională. In acest sens, se arată că înfiinţarea Departamentului
Naţional Anticorupţie (devenit Direcţia Naţională Anticorupţie în urma
aprobării ordonanţei de urgenţă cu modificări prin Legea nr. 54/2006)
contravine prevederilor constituţionale privind separaţia puterilor în stat şi
celor referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Aceasta, deoarece
structura menţionată din Ministerul Public nu s-ar fi putut reglementa decât
prin lege organică. Dispoziţiile legale atacate contravin şi prevederilor art.
147 alin. (4) din Constituţie, în conformitate cu care deciziile Curţii
Constituţionale sunt obligatorii, deoarece prin modificarea textului de lege
criticat nu s-a ţinut seama de cele statuate prin Decizia Curţii nr. 235 din 5
mai 2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu afectează
regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului, excedând sferei de
cuprindere a acestei noţiuni. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 115 alin. (6)
din Constituţie interzic adoptarea ordonanţelor de urgenţă care să reglementeze
în domeniul legilor constituţionale, iar nu şi în domeniul legilor organice.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările aduse prin
Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002, având următorul cuprins: „(1) Prin prezenta ordonanţă de
urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu
personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticorupţie."
Excepţia este raportată la următoarele prevederi din
Constituţie: art. 1 alin. (3) care consacră principiile care stau la baza
statului român şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4)
privind condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi alin. (6)
care precizează domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă, precum şi
la art. 147 alin. (4) referitor la obligativitatea deciziilor Curţii
Constituţionale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Parchetul Naţional Anticorupţie au fost modificate în vederea punerii
lor de acord cu dispoziţiile din Constituţie încălcate, în sensul celor
statuate de Curte prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005.
Curtea nu poate primi susţinerea din motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că reglementarea privind Direcţia
Naţională Anticorupţie nu ar putea fi făcută pe calea unei ordonanţe de
urgenţă, deoarece din conţinutul art. 115 din Constituţie nu rezultă o asemenea
interdicţie.
Pe de altă parte, Curtea Constituţională constată că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care a fost adoptată cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la modul de
adoptare a legilor organice. De asemenea, prin Decizia nr. 95 din 8 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Curtea a
statuat că „ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin.
(7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi
devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative
cu caracter de lege".
In consecinţă, nu se poate reţine încălcarea
prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât Legea nr.
54/2006 a fost adoptată de Parlament, care, potrivit art. 61 din Constituţie,
reprezintă unica autoritate legiuitoare a ţării, cu respectarea condiţiilor
privitoare la legile organice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de
Constantin Babuşîn Dosarul nr. 29/118/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu