DECIZIE Nr.
805 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr.
7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat
de avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi avocatul
Alice Drăghici, pentru partea Daiana Elena Druţă, cu împuternicire avocaţială
la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei solicită
admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât specialiştii din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea sub directa
conducere, supraveghere şi, mai ales, control nemijlocit al procurorilor, ceea
ce nu oferă garanţii de independenţă, imparţialitate şi creează premisele unui
abuz instituţionalizat. Astfel, partea nu are dreptul de a contesta mijlocul de
probă respectiv, şi anume constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de aceşti
specialişti - funcţionari publici. Depune în acest sens hotărârea din 2005 a
Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cottin
contra Belgiei. De asemenea, solicită să se reţină
că se încalcă şi prevederile art. 24 din Constituţie.
Apărătorul părţii Daiana Elena Druţă solicită, de
asemenea, admiterea excepţiei de neconstitutionalitate susţinând că se creează
dezechilibre între organele de urmărire penală şi între avocaţi şi procurori.
Astfel, specialiştii prevăzuţi de textele criticate nu sunt înscrişi pe vreo
listă publică şi nu li se cunoaşte experienţa profesională, ceea ce duce la
inexistenţa egalităţii de arme în procesul penal şi la încălcarea principiului
contradictorialităţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate întrucât mijlocul de probă
efectuat de specialiştii prevăzuţi de dispoziţiile de lege criticate poate fi
contestat în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate,
după ce partea a luat cunoştinţă de existenţa lui prin prezentarea materialului
de urmărire penală. In acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (cauzele Mantovanelli contra Franţei, 1997, şi Cottin
contra Belgiei, 2005), potrivit căreia partea trebuie să aibă posibilitatea
de a cunoaşte mijlocul de probă şi de a-l contesta în faţa unui organ
independent şi imparţial. Pe de altă parte, conform aceleiaşi jurisprudenţe,
echitatea procedurii va fi verificată nu punctual, ci se va avea în vedere
ansamblul procedurii din acea cauză. Totodată, arată că partea poate solicita
efectuarea unei expertize în condiţiile Codului de procedură penală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.330/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 11
alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Remus-Virgil Baciu în dosarul cu
numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale întrucât statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, numiţi de procurorul şef, care îşi desfăşoară
activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor, nu oferă garanţii de
independenţă, imparţialitate şi obiectivitate a activităţii pe care o
desfăşoară în efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, ce constituie mijloc
de probă în procesul penal.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată întrucât desfăşurarea unei proceduri penale de tipul celei de
faţă, în ansamblul său, oferă suficiente garanţii şi remedii procesuale pentru
a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în curs de desfăşurare,
inclusiv în legătură cu administrarea mijlocului de probă contestat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât acestea nu
împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se
prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1)-(3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Art. 11
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul
Naţional Anticorupţie a fost modificat prin art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispoziţiile criticate au
fost modificate, ultima dată prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul
Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Dispoziţiile de lege criticate au în prezent următorul
cuprins:
„Art. 11. - (1) In cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin
ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de
resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar,
bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor
aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea
de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, specialiştii
beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte
drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din
dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie
mijloc de probă, în condiţiile legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea
justiţiei pentru toţi, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi specialişti cu înaltă calificare
în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte
domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire
penală. Aceştia au calitatea de funcţionari publici, iar constatările
tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului constituie
mijloc de probă, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, contravine dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată că o componentă a garanţiilor unui
proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul egalităţii
armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării
procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată
în raport cu cealaltă. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza
Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese că se încalcă principiul
egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a
respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
Totodată, principiul contradictorialităţii, o altă
componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă,
posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate
probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia
şi de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998, şi Cottin contra
Belgiei, 2005).
Or, Curtea reţine că în cauza de faţă partea putea să
ia cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă
efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odată cu
prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din
Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul
de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de
contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.
De asemenea, Curtea constată că o reglementare similară
cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală,
potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi
cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la
cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de
regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe
lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi
efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul
altor organe.
Pe de altă parte, Curtea observă că în procesul
deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi
fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin
coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la
constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele
de lege criticate. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă
independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi
contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul
probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că
informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod
concret riscul unui abuz de procedură. In acest sens, s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 524/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.
In final, Curtea observă că nu se poate pronunţa cu
privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituţie deoarece
autorul excepţiei a invocat această încălcare direct în faţa Curţii, iar nu şi
în faţa instanţei de judecată, or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea
instanţei de judecată, Curtea fiind ţinută să se pronunţe numai asupra aspectelor
reţinute în aceasta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de
Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean