DECIZIE Nr.
802 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Toader Ignat în Dosarul nr. 22/107/2005
al Tribunalului Alba -Secţia penală.
La apelul nominal răspunde avocatul Vasile Ghere,
pentru autorul excepţiei şi pentru Societatea Comercială „Stoian Ignat" -
S.R.L. din Jidvei, cu împuternicire avocaţială la dosar, avocatul Ana Elena
Haţegan, pentru partea Mihai Cornel Muntean, cu împuternicire avocaţială la
dosar, precum şi consilierul juridic Mircea Ungurean, pentru Societatea
Comercială „Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba, cu delegaţie la dosar.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Avocatul autorului excepţiei Toader Ignat şi al părţii
Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L. arată că procedura de citare
cu societatea pe care o reprezintă nu este legal îndeplinită, deoarece aceasta
a fost citată prin Casa de Insolvenţă Transilvania, care nu mai este
lichidatorul judiciar al Societăţii Comerciale „Stoian Ignat" - S.R.L.
Avocatul părţii Mihai Cornel Muntean şi consilierul
juridic al Societăţii Comerciale „Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba lasă la
aprecierea instanţei constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că
procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât Societatea Comercială
„Stoian Ignat" - S.R.L. a fost citată şi la sediul său din localitatea
Jidvei.
Curtea, deliberând, constată că procedura de citare
este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.073D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Radu Cristian Zbârcea în Dosarul nr. 6.367/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.231 D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Dorel Golea în Dosarul nr. 1.113/278/2007 al Curţii de Apel Alba
Iulia -Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 1.232D/2008 şi nr. 1.234D/2008, având ca obiect excepţii de
neconstituţionalitate identice, ridicate de Adrian Aron Stencoane în dosarele
nr. 67/243/2006 şi nr. 115/97/2005 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse în
dosarele nr. 1.232D/2008 şi nr. 1.234D/2008 de către apărătorul autorului
excepţiei, avocatul Liliana Mariana Jurj, prin care acesta solicită acordarea
unui termen de judecată după 1 septembrie 2009, întrucât este în concediu de
odihnă. In acest sens, a anexat acestor cereri împuternicirile avocaţiale. De
asemenea, în Dosarul nr. 1.234D/2008, autorul excepţiei a depus o cerere de
amânare, pentru lipsă de apărare, din aceleaşi motive.
Având cuvântul asupra cererilor de amânare,
reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune acordării unui termen
de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 14
din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, respinge cererile de amânare a cauzei.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 965D/2008, nr. 1.073D/2008, nr. 1.231 D/2008, nr. 1.232D/2008 şi
nr. 1.234D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992.
Avocatul autorului excepţiei Toader Ignat şi al părţii
Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L. arată că se opune conexării,
întrucât excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în celelalte dosare pot
avea motivări diferite.
Avocatul părţii Mihai Cornel Muntean şi consilierul
juridic al Societăţii Comerciale „Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba nu se
opun conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului
Public arată că este de acord cu conexarea.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor
menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
dispune conexarea dosarelor nr. 1.073D/2008, nr. 1.231 D/2008, nr. 1.232D/2008 şi nr. 1.234D/2008 la Dosarul nr.
965D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei Toader Ignat şi al părţii
Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L. solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, deoarece dispoziţiile de
lege criticate instituie discriminări între inculpaţi, în funcţie de momentul
intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005. Arată, de asemenea, că partea pe care
o reprezintă nu a putut beneficia de dispoziţiile de lege criticate, deoarece
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba s-a constituit târziu parte civilă.
Avocatul părţii Mihai Cornel Muntean solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta vizează
probleme de aplicare a legii. Totodată, invocă Decizia Curţii Constituţionale
nr. 932/2006 şi depune concluzii scrise în acest sens.
Consilierul juridic al Societăţii Comerciale
„Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, întrucât cuantumul prejudiciului a fost cunoscut încă
din faza urmăririi penale. Depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, potrivit căreia primul
termen de judecată este primul termen după intrarea în vigoare a Legii nr.
241/2005. De asemenea, arată că judecătorul cauzei va interpreta care este
primul termen de judecată la care fac referire dispoziţiile de lege criticate.
Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei
Toader Ignat şi al părţii Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L.
arată că interpretarea sintagmei „primul termen de judecată" nu se poate
lăsa la latitudinea judecătorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 22/107/2005, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Toader Ignat în dosarul cu numărul
de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze
penale.
Prin Incheierea din 7 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.367/271/2007, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu Cristian Zbârcea în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
Prin Incheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.113/278/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Dorel Golea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale.
Prin încheierile din 24 aprilie 2008, pronunţate în
Dosarul nr. 67/243/2006 şi nr. 115/97/2005, Curtea de Apel Alba Iulia -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Aron Stencoane în dosarele cu
numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unor cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
discriminatorii întrucât se aplică numai în cazurile în care prejudiciul a fost acoperit de
inculpat, iar nu şi în cazul în care acoperirea pagubei s-a făcut de o altă
persoană, de exemplu de către persoana responsabilă civilmente. Totodată,
aceste dispoziţii instituie discriminări faţă de alte categorii de inculpaţi,
de exemplu cei care au fost trimişi în judecată şi au avut primul termen de judecată
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. Mai arată că, prin
reglementarea unor cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepsei în favoarea
unor persoane în funcţie de stadiul în care se află procesul penal, se
instituie un privilegiu în favoarea celor care dispun de sume de bani şi pot
acoperi imediat prejudiciul. De asemenea, autorii excepţiei susţin că
dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie,
deoarece, pentru a beneficia de nepedepsire sau de reducerea pedepsei,
inculpatul este obligat să se declare vinovat şi să accepte necondiţionat
pretenţiile părţii civile.
Tribunalul Alba - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate din Legea
nr. 241/2005 nu instituie discriminări, fiind astfel constituţionale.
Judecătoria Oradea - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece cauza de impunitate prevăzută de dispoziţiile art. 10 din Legea nr.
241/2005 se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de
acestea.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale
întrucât legiuitorul a urmărit recuperarea cu rapiditate a prejudiciului,
stimulând persoanele care îşi îndeplinesc în cursul urmăririi penale
obligaţiile la cheltuielile publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece referirea la
„primul termen de judecată" creează premisele unei discriminări între infractorii
care au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală sub imperiul legii vechi,
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, şi au avut un prim termen de
înfăţişare şi cei care au fost trimişi în judecată după intrarea în vigoare a
legii noi, deşi au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în temeiul legii
vechi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 672 din 27 iulie
2005, cu următorul conţinut:
„(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de
evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul
acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi
recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică
dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege
într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de
prevederile alin. (1)."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul
neretroactivităţii legii, ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind
prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. De exemplu, prin Decizia nr.
932/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a
statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are
competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora. In virtutea acestei prevederi constituţionale,
legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care
urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile
răspunderii juridice pentru această faptă.
Totodată, principiul egalităţii în drepturi nu implică
tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui
regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin
infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional
menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi
regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie
diferenţiat.
Curtea, examinând critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, a
reţinut că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepţia legii penale
sau contravenţionale mai favorabile, care are efecte şi asupra raporturilor
juridice penale sau contravenţionale născute anterior intrării sale în vigoare. In consecinţă, Curtea a
constatat că, în speţa examinată, primul termen de judecată poate fi considerat
cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent
de faza în care se află judecarea procesului penal.
De asemenea, prin Decizia nr. 318/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea a reţinut că faptul că de reducerea
limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori
inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia
îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se
adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile,
libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de
toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte
latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un
proces echitabil.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele
cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind
încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea reţine că
acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută
de textul criticat, „limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate", urmând ca instanţa de judecată, în
caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin
urmare, nu se poate susţine că inculpatul este obligat să se declare vinovat,
nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat
pretenţiile părţii civile.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 privind
dreptul la apărare, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Toader Ignat în Dosarul nr. 22/107/2005 al
Tribunalului Alba - Secţia penală, de Radu Cristian Zbârcea în Dosarul nr.
6.367/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, de Dorel Golea în
Dosarul nr. 1.113/278/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi de
Adrian Aron Stencoane în dosarele nr. 67/243/2006 şi nr. 115/97/2005 ale Curţii
de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean