DECIZIE   Nr. VIII din 24 octombrie 2005

ACT EMIS DE:        INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE

ACT PUBLICAT IN:    MONITORUL OFICIAL  NR. 123 din  9 februarie 2006

 

     Dosar nr. 6/2005

     Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
     Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de sesizare a instantei de judecata in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare.
     Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie.
     Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
     Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se decide ca, in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii avand calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmaririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu.

     SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urmatoarele:
     In aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificata si completata prin art. IV din Legea nr. 281/2003, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit.
     Astfel, unele instante au considerat ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 360/2002, potrivit careia politistii nu mai au calitatea de militari, plangerea prealabila privind savarsirea vreuneia dintre infractiunile la care se refera art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala de catre un politist, chiar daca acesta este organ de cercetare penala al politiei judiciare, se adreseaza instantei de judecata competente sa solutioneze cauza.
     S-a motivat ca aceasta interpretare se impune deoarece politistul, nemaiavand calitatea de militar, in raport cu care plangerea prealabila indreptata contra sa trebuia sa fie adresata totdeauna organului competent sa efectueze urmarirea penala, conform art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, nu mai exista temei pentru a fi exceptat de la dispozitiile cu caracter general aplicabile in materie.
     S-a mai relevat in aceasta privinta ca, din moment ce legea speciala nu contine dispozitii derogatorii, referitoare la politistii care au calitatea de organe de cercetare penala, de la reglementarea cuprinsa in art. 279 din Codul de procedura penala, prin care sunt precizate organele carora li se adreseaza plangerea, nu poate fi creat pentru acestia, sub aspectul competentei de solutionare a plangerii indreptate impotriva lor, un tratament juridic diferit de cel aplicabil celorlalte categorii de politisti.
     Alte instante, dimpotriva, au hotarat ca, in cazul politistului care are calitatea de organ de cercetare penala al politiei judiciare, plangerea prealabila trebuie adresata procurorului chiar si in cazul infractiunilor la care se refera prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, considerand ca, in raport cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificat si completat prin art. IV din Legea nr. 281/2003, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul oricarei infractiuni savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare.
     Aceste din urma instante au procedat corect.
     Potrivit art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, "punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere".
     In legatura cu aceasta categorie de fapte penale, prin art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala este instituita regula cu caracter general potrivit careia, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, art. 184 alin. 1, art. 193, 205, 206, 210, 213 si 220, plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata daca faptuitorul este cunoscut.
     Dar, prin dispozitiile inscrise la lit. c) a aceluiasi alineat 2 al articolului mentionat, este reglementata exceptia de la aceasta regula, prevazandu-se ca "plangerea prealabila se adreseaza ... organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele aratate in art. 29 pct. 1".
     In legatura cu ultima prevedere a dispozitiei mentionate, potrivit careia plangerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea penala si atunci cand o atare plangere vizeaza persoanele aratate in art. 29 pct. 1 din Codul de procedura penala, este de observat ca, intre acele persoane sunt cuprinse si cele implicate in alte cauze, date prin lege in aceeasi competenta, conform lit. g) din cadrul acestui punct.
     Rezulta deci ca legiuitorul, prin dispozitia de principiu cuprinsa in art. 279 alin. 2 lit. c), cu referire la art. 29 pct. 1 din Codul de procedura penala, a exceptat si cauzele mentionate la lit. g) din cadrul acestui punct de la regula potrivit careia plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata pentru savarsirea infractiunilor mentionate la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelasi cod.
     Din aceasta dispozitie de exceptare de la reglementarea cu caracter general aratata rezulta ca, prin legi cu caracter special, se poate stabili ca si pentru alte categorii de persoane, nementionate la art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, sa nu fie aplicabile prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din acelasi cod.
     Or, in acest cadru, prin art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 281/2003, s-a prevazut ca "urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare".
     Fata de aceasta dispozitie cu caracter imperativ, nelimitata la anumite categorii de infractiuni, se impune sa se considere ca si in cazul cand politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare savarsesc infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, trebuie efectuata urmarirea penala in mod obligatoriu de procuror, chiar daca pentru acele infractiuni plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata conform art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala.

     In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414-2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se stabili ca, in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmaririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu.

     PENTRU ACESTE MOTIVE
     In numele legii
     DECID:

     Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
     In aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin art. IV din Legea nr. 281/2003, stabilesc:
     In cazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politisti care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmaririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu.
     Obligatorie, potrivit art. 414-2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
     Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 octombrie 2005.

     PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
     prof. univ. dr. NICOLAE POPA

     Prim-magistrat-asistent,
     Ioan Raileanu