DECIZIE   Nr. 8*) din 18 ianuarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 47 din 13 martie 1995

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Miklos Fazakas         - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedura penala, invocata de inculpatul Flore Vasile in Dosarul nr. 4063/1993 al Judecatoriei Oradea.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 ianuarie 1995. Concluziile partilor au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, pronuntarea fiind amanata pentru astazi, 18 ianuarie 1995.

   CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Judecatoria Oradea, pe rolul careia se afla Dosarul nr. 4063/1993 spre solutionare, prin Incheierea din 10 octombrie 1994, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedura penala, invocata de inculpatul Flore Vasile.
    In motivarea exceptiei se sustine ca art. 337 din Codul de procedura penala consacra dreptul discretionar al reprezentantului parchetului de a extinde sau nu actul de inculpare si asupra unei alte persoane decat cea prevazuta in rechizitoriu, considerand ca dispozitia legala mentionata a devenit partial neconstitutionala, deoarece contravine prevederilor art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie care garanteaza accesul liber la justitie si interzice orice ingradire prin lege a acestui drept, precum si prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin instantele judecatoresti, deci cu excluderea Ministerului Public.
    Judecatoria Oradea, exprimandu-si opinia potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciaza ca exceptia invocata este neintemeiata deoarece, pe de o parte, conform art. 31 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 92/1992, unele dintre atributiile Ministerului Public sunt "efectuarea urmaririi penale si, dupa caz, supravegherea acesteia" si "sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale", iar, pe de alta parte, prin art. 279 alin. 2 lit. a) si b) din Codul de procedura penala sunt expres si limitativ prevazute infractiunile pentru care punerea in miscare se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate adresata direct instantei, precum si infractiunile pentru care plangerea se adreseaza organului de cercetare penala.
    De asemenea, instanta considera ca, prin modurile de sesizare prevazute de lege, rechizitoriu sau plangerea prealabila, nu se asigura procurorului monopolul de a selectiona persoanele fata de care declanseaza procesul penal.
    In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se sustine ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala sunt concordante cu dispozitiile art. 130 alin. (1) din Constitutie care prevad ca "in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si libertatile cetatenilor". De asemenea, Guvernul considera ca art. 337 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale referitoare la drepturile fundamentale ale cetatenilor si nici prevederile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost sesizata in conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit art. 337 din Codul de procedura penala, in cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului, sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana, iar daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza in baza dispozitiilor art. 336 din Codul de procedura penala, care se aplica in mod corespunzator.
    In cadrul procesului penal privind pe inculpatul Flore Vasile, acesta a solicitat extinderea acuzarii si asupra unei alte persoane despre care sustine ca ar fi participat la savarsirea infractiunii pusa in sarcina sa.
    Intrucat procurorul a refuzat extinderea invinuirii si asupra acelei persoane, constatand ca nu sunt probe care sa justifice si acuzarea acesteia pentru infractiunea savarsita, inculpatul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 337 din Codul de procedura penala pe motiv ca ar statua un monopol al Ministerului Public cu privire la trimiterea in judecata a persoanelor invinuite de savarsirea de infractiuni, incompatibil cu liberul acces la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, care permite acest acces nu numai pentru apararea drepturilor si libertatilor recunoscute de lege, ci si "a unui interes legitim", cum sustine ca este cel din procesul care face obiectul acuzarii ce i se aduce.
    Competenta exclusiva a Ministerului Public de a sesiza instanta pentru infractiunile la care actiunea penala nu se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cat si pentru infractiunile la care aceasta plangere se adreseaza organului de cercetare penala, este conforma rolului ce ii revine potrivit art. 130 alin. (1) din Constitutie, in temeiul caruia Ministerul Public, in activitatea judiciara, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
    De aceea, pentru infractiunile ce privesc nemijlocit ordinea publica, si nu numai interesele partii vatamate, in mod necesar Ministerului Public ii revine competenta exclusiva a acuzarii. Aceasta competenta nu poate fi interpretata ca fiind contrara liberului acces la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, intrucat o persoana fizica sau juridica, indiferent de interesul sau subiectiv, nu se poate erija ca reprezentant al intereselor generale ale societatii, spre a putea, astfel, pe acest temei, sa invoce apararea lor impotriva celor care, prin savarsirea unei infractiuni, au incalcat ordinea publica.
    Numai Ministerul Public are autoritatea conferita de Constitutie, prin prevederile art. 130 alin. (1), sa reprezinte, in activitatea judiciara, aceste interese si, in scopul proteguirii lor, sa traga la raspundere penala pe cei vinovati de incalcarea ordinii publice prin savarsirea de infractiuni.
    Competenta Ministerului Public, deci implicit si a procurorilor constituiti in parchete, prin care acesta isi exercita atributiile potrivit art. 130 alin. (2) din Constitutie, nu are un caracter discretionar cat timp, conform legii, ea impune stabilirea faptelor si probelor ce justifica acuzarea, iar impotriva refuzului de declansare a actiunii penale, inclusiv de extindere a acuzarii, orice persoana ce se considera vatamata in interesele sale legitime are deschisa calea plangerii prevazuta de art. 275 din Codul de procedura penala.
    Din aceasta cauza nu se poate retine nici motivul invocat in exceptie, in sensul ca prevederile art. 337 din Codul de procedura penala ar fi contrare dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia justitia se infaptuieste prin Curtea Suprema de Justitie si instantele judecatoresti. Justitia, in materie penala, consta numai in judecarea cauzei cu care instanta este sesizata prin actul de acuzare, cu excluderea oricarei alte autoritati.
    De aceea, prin refuzul declansarii procesului penal, inclusiv al extinderii acuzarii, procurorul nu face un act de justitie in sensul prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie.
    Posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instantei judecatoresti impotriva refuzului de pornire a procesului penal sau de extindere a invinuirii, in afara de modalitatea plangerii prevazute de art. 275 din Codul de procedura penala, este o problema de lege ferenda, de competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare, nu a Curtii Constitutionale, ea implicand si stabilirea unor conditii si modalitati care sa evite utilizarea unei asemenea posibilitati cu scopul de a stanjeni buna administrare a justitiei in conditiile de celeritate specifice procesului penal.
    Potrivit art. 144 din Constitutie, Curtea Constitutionala poate numai constata legitimitatea constitutionala a unor texte in vigoare, neputandu-se substitui legiuitorului in stabilirea unor noi reglementari.
    Pentru considerentele expuse, avand in vedere prevederile art. 337 din Codul de procedura penala, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, invocata de Flore Vasile in Dosarul nr. 4063/1993 al Judecatoriei Oradea.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta, astazi, 18 ianuarie 1995.

                    PRESEDINTE,
                    conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                              Magistrat-asistent,
                              Doina Suliman