DECIZIE Nr.
797 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
Prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată
din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă într-o cauză având ca
obiect un litigiu de muncă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.115/83/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată din oficiu de către această instanţă într-o cauză
având ca obiect un litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile alin. (2) al art. 26 din
Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, în măsura în
care acest text ar fi interpretat în sensul că plângerile formulate împotriva
măsurilor disciplinare aplicate personalului clerical excedează în totalitate
competenţa materială a instanţelor de drept comun, ceea ce reprezintă o
îngrădire a accesului la justiţie în cazul litigiilor de altă natură decât
contravenţională şi penală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale întrucât îngrădesc accesul
liber la justiţie, potrivit căruia legiuitorul nu poate exclude de la
exerciţiul acestui drept nicio categorie sau niciun grup social.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d)din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3,' 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică
alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, având următorul cuprins:
„(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt
aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse la art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Critica de neconstituţionalitate vizează, în esenţă,
existenţa în cadrul cultelor a organelor proprii de judecată pentru probleme de
disciplină internă, care sunt de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de
acces liber la justiţie al personalului cultelor religioase.
Curtea reţine că, în scopul examinării excepţiei, se
impune analizarea naturii juridice a unităţilor de cult şi a raporturilor
acestora cu statul român, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 29 alin.
(1)-(6) din Constituţie, potrivit cărora:
„(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi
libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni
nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă,
contrare convingerilor sale.
(2)Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie
să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3)Cultele religioase sunt libere şi se organizează
potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) In relaţiile dintre culte sunt interzise orice
forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase
sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin
înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în
azile şi în orfelinate."
Văzând aceste dispoziţii, Curtea constată că alcătuirea
cultelor religioase este compusă din totalitatea credincioşilor de o anumită
religie, că ele sunt autonome faţă de stat şi se organizează potrivit
statutelor proprii, în condiţiile legii. Aşadar, cultele au un rol spiritual în
societatea românească, fiind evident că natura lor juridică nu este cea a unor
entităţi statale, deoarece ele sunt autonome faţă de stat. Disciplina internă a
unui cult este reglementată prin acte juridice specifice, adecvate desăvârşirii
rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Cât priveşte statul, Curtea Constituţională reţine că
acesta este o organizaţie politică care îşi realizează atribuţiile prin
exercitarea funcţiilor publice. Or, statul nu exercită funcţii publice şi în
domeniul activităţii interne a cultelor religioase. De
aceea, normele juridice emise de stat cu privire la
disciplina muncii nu sunt aplicabile şi personalului cultelor religioase.
Faţă de acestea, Curtea constată că este neîntemeiată
critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din
Constituţie privind accesul la justiţie. Astfel, instanţele de judecată nu sunt
competente să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în cadrul cultelor
religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea
juridică în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun,
ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, Curtea reţine că este
echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de
către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină
săvârşite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.
Deosebit de aceasta, Curtea constată că dispoziţiile
alin. (3) al textului criticat instituie garanţia liberului acces la justiţie
pentru membrii clerului, în cazul contravenţiilor şi infracţiunilor, adică în
cazul săvârşirii unor acte antisociale, stabilite prin norme generale.
Aşadar, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile
criticate nu restrâng dreptul personalului cultelor religioase de acces la
justiţie atunci când se urmăreşte restabilirea ordinii de drept în baza
normelor juridice de aplicabilitate generală, ca de exemplu: materie civilă,
comercială, administrativă, penală, contravenţională etc.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată din oficiu în
Dosarul nr. 8.115/83/2006 de Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu