Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 7.453/320/2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş -Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 514D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocat cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că motivele invocate de autor privesc interpretarea şi aplicarea normelor procesual penale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.453/320/2015, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorel Bubău în cadrul apelului formulat de autor împotriva Sentinţei penale nr. 1.088 din 1 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.453/320/2015. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că lipsa de precizie a normei legale de a reglementa, în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, cadrul concret în care magistratul învestit cu revizuirea urmează să evalueze şi să raporteze faptele şi împrejurările noi, îi încalcă dreptul la un proces echitabil şi libertatea individuală, sub toate aspectele. Susţine că sintagma „fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute" a fost interpretată restrictiv, evaziv şi impredictibil de către instanţele ce au soluţionat fondul cauzei, norma procesual penală fiind interpretată în mod arbitrar. De asemenea, susţine că se impune ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe dacă faptele şi împrejurările dovedite cu înscrisuri la dosarul de fond, dar care nu au fost analizate şi luate în considerare de către instanţele care s-au pronunţat în ciclul ordinar, pot intra în categoria faptelor şi împrejurărilor noi.7. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea. Apreciază că normele procesual penale criticate nu aduc atingere dreptului constituţional la un proces echitabil. Faptul că revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, este firesc şi explicabil datorită caracterului acesteia de cale extraordinară de atac şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. De altfel, posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii reprezintă o garanţie în plus a eliminării „pericolului neîndreptării erorilor judiciare", în concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept. Reţine, totodată, că evaluarea dacă anumite fapte sau împrejurări invocate de revizuent, în cererea de revizuire, îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, să fie noi, mai exact să nu fi fost cunoscute la soluţionarea cauzei, aparţine instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire şi excedează competenţei Curţii Constituţionale. Reţine, de asemenea, că autorul excepţiei nu a explicat, iar instanţa nu a identificat vreo contrarietate între dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi textele art. 23, art. 26 şi art. 53 din Legea fundamentală.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În susţinerea soluţiei de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, arată că autorul acesteia critică prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală pentru ceea ce nu conţin, astfel încât nu ne aflăm în prezenţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. În plus, observă că autorul excepţiei s-a mărginit să enumere o serie de prevederi constituţionale fără a arăta, în concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea şi Constituţie, ceea ce constituie un motiv de respingere a sesizării, întrucât nu ne aflăm în prezenţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. Într-o atare situaţie, dacă instanţa de contencios constituţional s-ar socoti competentă să se pronunţe asupra excepţiei, s-ar substitui autorului în ceea ce priveşte motivarea acesteia, ceea ce este inadmisibil. În motivarea soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arată că dreptul la un proces echitabil nu este afectat în niciun fel de norma procesual penală criticată. Normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Menţionează şi faptul că, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, motiv pentru care opinează că prevederile art. 453 din Codul de procedură penală sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Apreciază că normele procesual penale criticate sunt conforme şi cu prevederile art. 53 din Constituţie, câtă vreme accesul liber la justiţie se realizează în condiţiile legii, fiind supus unor condiţionări, care se aplică fără discriminare şi fără a aduce atingere însuşi dreptului de acces la justiţie. Consideră că prevederile art. 23 şi art. 26 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.10. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii normelor procesual penale criticate, acesta fiind reţinut în deciziile Curţii nr. 181 din 29 martie 2016 şi nr. 188 din 31 martie 2015. Face precizarea că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză." 14. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 23 privind libertatea individuală, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 relativ la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei solicită ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe dacă faptele şi împrejurările dovedite cu înscrisuri la dosarul de fond, dar care nu au fost analizate şi luate în considerare de către instanţele care s-au pronunţat în ciclul ordinar de judecată, pot intra în categoria faptelor şi împrejurărilor noi la care face referire art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Faţă de motivele formulate, Curtea constată că autorul excepţiei nu invocă veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către instanţa de judecată. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 7.453/320/2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu