DECIZIE Nr. 79
din 26 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 23 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d)din
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, excepţie ridicată de Domnica Savu şi
Elisabeta Petruţa Savu în Dosarul nr. 691/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa
- Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Casa
Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, consilier juridic cu
delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Casei Judeţene de
Pensii Dâmboviţa, care susţine că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât
indemnizaţia de urmaş trebuie acordată numai în măsura în
care persoana aflată în ipoteza normei legale nu dispune de cele necesare
pentru a-şi asigura traiul.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 691/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa
- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Domnica
Savu şi Elisabeta Petruţa Savu într-o cauză având ca obiect
contestarea unei decizii a Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa de
suspendare a plăţii pensiei de urmaş şi de recuperare a
sumelor încasate în mod nelegal sub acest titlu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că textul legal criticat încalcă art. 41 alin. (1) din
Constituţie din moment ce suspendarea plăţii pensiei de
urmaş este condiţionată, practic, doar de faptul angajării
în muncă. Astfel, salariul minim brut pe ţară este întotdeauna
mai mare decât o pătrime din salariul mediu brut pe economie, ceea ce duce
la imposibilitatea cumulării unui salariu cu pensia de urmaş.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din
1 aprilie 2000, care au următorul cuprins:
„(1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna
următoare celei în care: [...]
d) beneficiarul unei pensii de urmaş
realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai
mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform
art. 5 alin. (3)".
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41
alin. (2) cu privire la instituirea unui salariu minim brut pe ţară.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
Raţiunea instituirii pensiei de urmaş
rezidă în obligaţia pozitivă a statului de a susţine
soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea
cheltuielilor materiale necesare traiului şi pentru a suplini astfel
contribuţia materială a celui decedat. Pensia de urmaş, întrucât
are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri
dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit
cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. In
acest caz, ajutorul nu se mai justifică din moment ce beneficiarul pensiei
de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale
peste un anumit cuantum ce îi permit să îşi asigure un trai decent
independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de
urmaş.
Prin urmare, Curtea constată că pensia de
urmaş are natura juridică a unui ajutor acordat de stat persoanelor
care se regăsesc în cap. IV secţiunea V din Legea nr. 19/2000,
în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuţiei materiale a celui
decedat.
In aceste condiţii, suspendarea plăţii
pensiei de urmaş în cazul în care beneficiarul acesteia realizează
dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o
pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare la
nivelul legii a raţiunii pentru care a fost instituită pensia de
urmaş. Faptul că o persoană care se angajează va avea un
salariu cel puţin la nivelul salariului minim brut pe economie, care
depăşeşte în toate situaţiile o pătrime din salariul
mediu brut pe economie, reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu
acorda ajutorul în cauză persoanelor angajate care, în acest mod, îşi
asigură resursele materiale necesare traiului. Angajarea unei persoane
beneficiare a pensiei de urmaş reprezintă un act de voinţă
al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a
mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în
această situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendă,
putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai
realizează venituri.
Totuşi, Curtea reţine că, în măsura
în care beneficiarul unei pensii de urmaş realizează venituri din
activităţi profesionale (nu ca angajat, ci ca prestator de servicii,
profesii liberale etc.) sub acest nivel, va putea cumula pensia de urmaş
cu venitul realizat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, excepţie ridicată de Domnica Savu şi
Elisabeta Petruţa Savu în Dosarul nr. 691/120/2009 al Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly