DECIZIE Nr.
788 din 20 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 745 din 2 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Magda Bădescu
în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia
pentru procurori.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca inadmisibilă, nefiind ridicată în faţa unei instanţe
judecătoreşti.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 52/P/2006, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Magda Bădescu în
cadrul soluţionării unei cauze avand ca obiect acţiunea disciplinară împotriva acesteia, introdusă de
Comisia de disciplină pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucat
acţiunea disciplinară este intentată de comisiile de disciplină ale Consiliului
Superior al Magistraturii, din care face parte şi cate un membru al consiliului, respectiv un judecător, în cazul
comisiei de disciplină pentru judecători, sau un procuror, în cazul comisiei de
disciplină pentru procurori, ceea ce creează o incompatibilitate între funcţia
de anchetă exercitată de aceştia şi funcţia de judecată exercitată de secţiile
Consiliului din care fac parte, competente să judece abaterile disciplinare
comise de judecători, respectiv de procurori.
Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru
procurori şi-a exprimat opinia în sensul că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile art.
45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 contravin principiului separaţiei puterilor
în stat, principiului egalităţii în faţa legii şi prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 134
alin. (2) privind rolul de instanţă de judecată al consiliului în domeniul
răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, numai instanţele
judecătoreşti avand dreptul de
a sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate
în faţa lor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, avand următorul cuprins: „Acţiunea disciplinară se exercită de
comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din
un membru al Secţiei pentru judecători şi 2 inspectori ai Serviciului de
inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, un membru al Secţiei
pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru
procurori."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei
puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii
în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil,
ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, ale art. 125 alin.
(1) privind statutul judecătorilor şi ale art. 134 alin. (2) privind rolul de
instanţă de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul
răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra unei excepţii similare
ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru
procurori s-a pronunţat prin Decizia nr. 514/2007, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 464 din 10 iulie
2007, respingand-o ca fiind inadmisibilă.
Cu acel prilej s-a reţinut că Legea fundamentală
stabileşte în art. 146 lit. d) atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. In
aplicarea acestei prevederi constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 se
referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe,
stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată.
Totodată, capitolul VI al titlului III al Constituţiei Romaniei este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire
fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi
Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126
alin. (1), „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie si Justiţie
si prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". In
aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanţele judecătoreşti
sunt: a) Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b)curţi de apel; c) tribunale; d)
tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii.
In concluzie, sesizarea Curţii Constituţionale cu o
excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decat de una dintre instanţele judecătoreşti
enumerate de lege.
De asemenea, prin Decizia nr. 148/2003 privind
constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 317
din 12 mai 2003, referindu-se la atribuţia Consiliului Superior al
Magistraturii, aşa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia acesta „îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin
secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a
procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea
a statuat că această dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul
liber la justiţie al persoanei judecate de această „instanţă
extrajudiciară". Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate
judecătorească ale cărei organizare şi funcţionare sunt stabilite prin Legea
nr. 317/2004. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu
aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi
activitatea jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional
şi moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei.
Avand în vedere aceste argumente, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre
secţiile Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, deoarece nu a
fost legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din
Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de o instanţă
judecătorească.
Intrucat nu au intervenit
elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Magda Bădescu
în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia
pentru procurori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
OPINIE SEPARATĂ
In dezacord cu soluţia de admitere a excepţiei de
neconstituţionalitate, adoptată cu votul majorităţii membrilor Curţii, opinez
că excepţia cu care Curtea a fost sesizată de Consiliul Superior al
Magistraturii este admisibilă şi trebuia să fie examinată pe fond.
Considerentele sunt următoarele:
1. In jurisprudenţa anterioară, Curtea Constituţională
a decis că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa Consiliului
Superior al Magistraturii sunt inadmisibile, întrucat
Consiliul nu este instanţă judecătorească în sensul
art. 126 alin. (1) şi al art. 146 lit. (c) din Constituţia Romaniei. In acest sens, prin Decizia nr. 391
din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, Curtea a reţinut următoarele:
„Constituţia stabileşte în art. 146 lit. d)
atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. In aplicarea acestei
prevederi constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale se referă, în mod expres, la excepţiile
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, stabilind condiţiile în care
Curtea poate fi sesizată. Aşadar, este fără îndoială că atat Constituţia, cat şi Legea nr. 47/1992 recunosc
numai instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza
Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa
lor.
Capitolul VI al
titlului III al Constituţiei Romaniei este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire
fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi
Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126
alin. (1), «Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege». In virtutea acestor
dispoziţii, numai Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie are statut
constituţional, celelalte instanţe judecătoreşti urmand a fi stabilite prin lege.
In aplicarea acestui text constituţional, Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin.
(2) că instanţele judecătoreşti sunt «a) Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe
militare; f) judecătorii".
Aşa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o
excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decat de una dintre instanţele
judecătoreşti enumerate de lege."
Preluand motivele soluţiilor
anterioare - cu citarea deciziilor nr. 148/2003 şi nr. 514/2007 - decizia
adoptată în prezenta cauză cu majoritatea voturilor membrilor Curţii statuează
că excepţia este inadmisibilă întrucat a fost ridicată în faţa unei instanţe extrajudiciare, altfel
spus, care nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti prevăzut de
Constituţie şi care nici nu este nominalizată în art. 146 lit. d) între
autorităţile care pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de
neconstituţionalitate.
2. O nouă citire a textelor constituţionale pe care se
întemeiază jurisprudenţa menţionată impune, în opinia mea, reconsiderarea
soluţiei Curţii, în sensul constatării admisibilităţii excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, este de reţinut că, potrivit art. 133 alin. (1)
din Constituţie, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei".
Instituţie a puterii judecătoreşti, Consiliul îşi
îndeplineşte rolul definit în termenii arătaţi, prin exercitarea atribuţiilor
prevăzute în art. 134 din Legea fundamentală şi în art. 30 - 50 din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
In conformitate cu textele normative citate, Consiliul
Superior al Magistraturii exercită o funcţie executivă şi o funcţie
jurisdicţională.
Funcţia executivă a Consiliului Superior al
Magistraturii rezultă din exercitarea atribuţiilor privind numirea şi
eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor
stagiari; numirea în funcţie şi revocarea din funcţie a preşedintelui,
vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie; promovarea judecătorilor şi procurorilor; validarea examenelor de
capacitate ale magistraţilor; aprobarea, avizarea sau adoptarea, după caz, a
măsurilor referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a
parchetelor; adoptarea Codului deontologic al magistraţilor şi a regulamentelor
prevăzute de Legile nr. 303/2004 şi 304/2004; avizarea proiectelor de acte
normative privind activitatea autorităţii judecătoreşti; sesizarea ministrului
justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte
normative în domeniul justiţiei.
In exercitarea funcţiei jurisdicţionale, Consiliul
Superior al Magistraturii „îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin
secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a
procurorilor", în conformitate cu art. 134 alin. (2) din Constituţie,
şi soluţionează în Plenul său contestaţiile formulate de judecători şi
procurori împotriva hotărarilor
pronunţate de secţiile Consiliului, cu excepţia celor date în materie
disciplinară în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.
Aşadar, în raport cu caracterul atribuţiilor pe care le
îndeplineşte, Consiliul Superior al Magistraturii are o natură juridică
diferită, fiind organ administrativ în interiorul puterii judecătoreşti, atunci
cand exercită atribuţii administrative,
şi organ jurisdicţional, atunci cand îşi exercită funcţia jurisdicţională. In plus, Legea
fundamentală precizează expresis verbis că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi
procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de
instanţă de judecată, altfel spus, este instanţă judecătorească. Această
constatare nu este infirmată prin prevederile art. 126 alin. (1) din
Constituţie care atribuie statut constituţional Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi lasă legiuitorului ordinar libertatea de a stabili alte instanţe
judecătoreşti. Prin acest text, legiuitorul constituant nu şi-a limitat
competenţa de a institui, în termenii art. 134 alin. (2), şi o altă instanţă
judecătorească decat cele
prevăzute în art. 126 alin. (1), specializată în domeniul răspunderii
disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, şi anume Consiliul Superior al
Magistraturii. Dimpotrivă, însăşi Constituţia Romaniei defineşte Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind
instanţă de judecată, în domeniul menţionat.
In consecinţă, ţinand seama de faptul că însăşi Constituţia defineşte Consiliul
Superior al Magistraturii ca fiind instanţă de judecată, şi de prevederile art.
146 lit. (c) din Legea fundamentală, în conformitate cu care Curtea Constituţională
hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti, opinez că excepţia cu care Curtea a fost sesizată de
Consiliul Superior al Magistraturii este admisibilă şi trebuia să fie examinată
pe fond.
Judecător,
Nicolae Cochinescu