DECIZIE Nr.
786 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 11 din 8 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „TC Compil Impex" - S.R.L. din Piatra-Neamţ în
Dosarul nr. 218/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul
excepţiei a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în faţa
Curţii Constituţionale, nu se aplică principiul disponibilităţii, astfel încât
nu se poate renunţa la judecată.
Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea
nr. 47/1992, potrivit cărora în faţa instanţei de contencios constituţional nu
sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la
stingerea procesului, deci inclusiv cele referitoare la renunţarea la judecată,
constată că cererea autorului
excepţiei este inadmisibilă şi, în consecinţă, reţine excepţia spre judecare.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând, de asemenea, că soluţia legislativă cuprinsă de dispoziţiile legale
criticate a fost preluată de textul art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 218/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „TC Compil Impex" - S.R.L din Piatra-Neamţ într-un
litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei
hotărâri a judecătorului-sindic.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor
judecătorului-sindic de către curţile de apel împiedică exercitarea rolului
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea
unitară a legii, determinând practici divergente. Existenţa unei singure căi de
atac şi faptul că hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic nu pot fi
suspendate, prin derogare de la dreptul comun, încalcă accesul liber la
justiţie şi dreptul părţilor la judecarea cauzei lor în mod echitabil de o instanţă imparţială şi independentă. Mai
arată că netrimiterea la instanţa de recurs a întregului dosar, ci numai a
actelor selectate de o persoană neprecizată, încalcă dispoziţiile
constituţionale referitoare la egalitatea în justiţie, la competenţa şi la
procedura de judecată.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995 sunt conforme scopului
urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii speciale a reorganizării
judiciare şi a falimentului, neîncălcând nici o dispoziţie sau principiu
constituţional.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. In
argumentarea acestui punct de vedere arată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr.
64/1995, abrogate, dar preluate în art. 8 din Legea nr. 85/2006, nu îngrădesc
exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi, constituind norme de
procedură, stabilirea lor intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observă că, ulterior
sesizării sale, la 21 iunie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin
art. 156 alin. (3), a abrogat expres şi în întregime Legea nr. 64/1995, însă
soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei a fost preluată de art. 8
din Legea nr. 85/2006, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale,
urmează a se pronunţa. Textul criticat are următorul cuprins:
- Art. 8: „(1) Curtea de
apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de
judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri
specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă. In vederea soluţionării recursului, se trimit la
curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai
actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de
judecătorul-sindic. In cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi
alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le
depună în copie certificată.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2
şi 3 din Codul de procedură civilă, cu
modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor
putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul
judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei
debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în
procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în
faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul
de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe,
introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul
procedurii se constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în
situaţia în care dispoziţiile a căror neconstitutionalitate se invocă au făcut
obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de
acces liber la justiţie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi art. 126 alin. (2) şi
(3) privind stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti
şi a procedurii de judecată, respectiv, rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Competenţa tribunalelor, prin judecătorul-sindic, ca
primă instanţă, a curţilor de apel pentru judecarea recursurilor declarate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, precum şi întreaga
procedură judiciară a insolvenţei au fost stabilite prin lege, în conformitate
cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar nu prin încălcarea
acestora.
Curtea reţine că opţiunea legiuitorului pentru
stabilirea competenţei curţilor de apel în soluţionarea recursurilor a fost
determinată de faptul că acestea sunt instanţele imediat superioare în grad
tribunalelor în cadrul cărora funcţionează judecătorul-sindic. Practic ar fi
imposibilă judecarea tuturor recursurilor de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, contrară şi raţiunii pentru care este stabilită procedura specială a
insolvenţei. Curtea reţine că această competenţă a curţilor de apel nu
afectează în niciun mod rolul constituţional al instanţei supreme de a asigura
interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti
prin deciziile pe care le pronunţă în soluţionarea recursurilor în interesul legii.
Curtea constată că nicio dispoziţie constituţională şi
niciun instrument juridic internaţional nu stabilesc câte grade de jurisdicţie
şi câte căi de atac trebuie să existe pentru înfăptuirea justiţiei în diferite
categorii de cauze, astfel încât existenţa numai a unei singure căi de atac nu
aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiţie. In considerarea
acestui aspect, Curtea constată că art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa
posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul
violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla
împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu
impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac" (Decizia Curţii
Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
Curtea reţine că procedura insolvenţei, prin caracterul
său special şi scopul urmărit, presupune soluţionarea cu celeritate a cauzelor
de această natură, motiv pentru care nu trebuie întreruptă în mod nejustificat.
In temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic pronunţă hotărâri
în 14 probleme distincte şi în etape diferite ale procedurii. Astfel, Curtea
reţine că, în cazul în care s-ar trimite în recurs de fiecare dată întreg
dosarul cauzei ori s-ar dispune suspendarea executării hotărârii
judecătorului-sindic, ar exista nenumerate întreruperi ale procedurii, condiţii
în care aceasta nu ar putea
fi finalizată într-un termen rezonabil şi util.
Curtea constată că înaintarea la instanţa de recurs
doar a copiei actelor care privesc problema soluţionată prin hotărârea recurată
nu împiedică judecarea recursului în mod echitabil. Actele care se înaintează
în copie sunt selectate de judecătorul-sindic, iar grefierul-şef certifică doar
exactitatea copiilor. La cererea părţii interesate sau din oficiu instanţa de
recurs va putea solicita şi alte documente din dosarul cauzei.
Neputându-se reţine îngrădirea exerciţiului niciunui
drept sau libertăţi fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 53 din
Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „TC Compil Impex" - S.R.L din
Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 218/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly