DECIZIE Nr.
783 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 2 alin. 3 1 si 5 cu referire la
art. 172 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 862 alin. 31
şi 5 cu referire la art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Călin-Iulian Boca în Dosarul nr. 2.633/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în ceea
ce priveşte dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală, respectiv ca
fiind neîntemeiată cu privire la art. 862 alin. 31 şi 5
din acelaşi cod.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.633/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 862 alin. 31 şi 5 cu referire la art. 172 din Codul
de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Călin-Iulian Boca cu
ocazia soluţionării unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care
vizează procedura ascultării martorilor cu datele de identificare protejate,
încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, precum şi
prevederile art. 171 referitoare la asistenţa învinuitului sau a inculpatului
şi ale art. 172 privind drepturile apărătorului din Codul de procedură penală,
întrucât împiedică apărătorul să participe la audierea martorului sub
acoperire.
Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituţie
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 862 alin. 31 şi 5 cu
referire la art. 172 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
-Art. 862 alin. 31 şi 5: „In
cazul judecăţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod
nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Intrebările se
pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge
întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce
la identificarea martorului.
[...] In cursul urmăririi penale, se întocmeşte un
proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se
semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de
organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. [...]";
-Art. 172: „In cursul urmăririi penale, apărătorul
învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act
de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa
apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există
dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului.
Incunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte
asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de
urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea învinuitului sau
inculpatului.
In cazul în care apărătorul învinuitului sau
inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face
menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.
Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia
contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.
Abrogat.
Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art.
275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin.
2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.
In cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să
asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în
cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.
Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat
să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru
nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare
la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 171 referitoare la
asistenţa învinuitului sau a inculpatului şi ale art. 172 privind drepturile
apărătorului din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
următoarele:
I. Autorul excepţiei nu formulează, de fapt, nicio
critică de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 172 din Codul
de procedură penală. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, aceasta neputând
să se substituie autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor texte
constituţionale pretins încălcate şi a unor motive de neconstituţionalitate.
Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a art. 172 din Codul de procedură
penală este inadmisibilă.
II. Referitor la dispoziţiile art. 862 din
Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. In
acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, şi Decizia
nr. 11 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
In plus, în cauza de faţă, prevederile art. 862
alin. 31 şi 5 din Codul de procedură penală sunt criticate şi prin
raportare la dispoziţiile art. 171 şi 172 din acelaşi cod, critică ce nu poate
fi reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în
vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Călin-Iulian Boca în Dosarul nr. 2.633/86/2009 al
Tribunalului Suceava - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 862 alin. 31
şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în
acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică