Decizia Nr.781 din 16.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei, avocaţii Radu I. Motica şi Lavinia Tec din cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că această din urmă parte a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, susţinând, pe de o parte, neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 108 şi 115, coroborate cu cele ale art. 73, iar, pe de altă parte, neconstituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 44 şi art. 73 alin. (3) lit. m).Referitor la neconstituţionalitatea extrinsecă a prevederilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, prin care art. 286¹ a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 297/2004, domnul avocat Radu I. Motica, apărătorul autorului excepţiei, susţine că dispoziţiile criticate reglementează aspecte privind regimul general al proprietăţii şi, pentru acest motiv, au fost adoptate cu încălcarea de către puterea executivă a Legii nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, întrucât au ca temei juridic prevederile art. 1 pct. II.3 din legea de abilitare, intitulat „Reglementarea unor măsuri financiare“.Cu privire la neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, apărătorul autorului excepţiei susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate şi arată, în esenţă, că limitarea la 1% a cotei de deţinere a acţiunilor societăţilor de investiţii financiare nu se mai justifică în contextul economic prezent al pieţei româneşti de capital, invocând în acest sens hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 1982 şi 24 iunie 1986, pronunţate în cauzele Bramelid şi Malmstrom contra Suediei şi Lithgow contra Regatului Unit, hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în Cauza C-112/05, Comisia contra Republicii Federale Germania, şi Cauza C-367/1998, Comisia contra Republicii Portugheze, Decizia nr. 89-254/04.07.1989 a Consiliului Constituţional din Franţa, Comunicarea Comisiei nr. 97/1997 referitoare la anumite aspecte juridice referitoare la investiţiile intracomunitare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 220 din 19 iulie 1997, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009 şi nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, potrivit cărora acţiunile formează obiectul dreptului de proprietate privată, iar limitarea cotelor de deţinere a acestora poate fi justificată de interese de natură economică şi poate fi impusă pentru perioade limitate de timp.În final apărătorii autorului excepţiei au depus la dosarul cauzei note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele criticate reglementează în domeniul proprietăţii, materie ce aparţine legilor organice, şi că adoptarea lor prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (1). Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009 şi nr. 1.120 din 10 septembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.129/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A. din Braşov într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ de respingere a cererii de avizare a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor nr. 2 din 20 martie 2009, prin care pragul de deţinere pentru acţiunile emise de societate este majorat de la 1% la 5% din capitalul social.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 73 - Categorii de legi, art. 108 - Actele Guvernului şi ale art. 115 privind delegarea legislativă.Critica autorului excepţiei vizează neconstituţionalitatea extrinsecă a prevederilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, articol introdus în legea referită prin art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, şi a dispoziţiilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare în ansamblul său, arătându-se că emiterea ordonanţei ale cărei dispoziţii sunt criticate s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 108 şi 115 din Constituţie şi, totodată, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.Referitor la pretinsa neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor criticate, autorul excepţiei arată că impunerea unui prag maxim de deţinere a acţiunilor la societăţile de investiţii financiare reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate privată ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 şi că, întrucât acţiunile sunt bunuri mobile, prin reglementarea acestui prag de deţinere prin ordonanţă a Guvernului de completare a Legii nr. 297/2004 sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, potrivit cărora regimul juridic general al proprietăţii poate fi reglementat numai prin lege organică.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Se arată în acest sens că impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece, conform alin. (1) teza a doua al aceluiaşi art. 44, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu afecteze interesele generale ale societăţii sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.Se susţine, totodată, că obligaţia de a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăţi de investiţii financiare reprezintă o sancţiune a nerespectării unor dispoziţii legale, şi nu o nesocotire a dreptului de proprietate privată.Instanţa apreciază, de asemenea, că nu au fost încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 73, 108 şi 115, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 a fost aprobată prin lege.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul de vedere transmis, arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, invocând în susţinerea constituţionalităţii intrinseci a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009, iar în susţinerea constituţionalităţii extrinseci a textelor criticate, faptul aprobării de către Parlament a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 prin Legea nr. 266/2006. Se arată, de asemenea, că lipsa contrasemnării de către preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a ordonanţei criticate nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 alin. (4), care prevede semnarea actelor Guvernului de către miniştrii ce au obligaţia punerii lor în executare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 97/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare.(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la alin. (1).(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.(4) În termen de 3 luni de la data depăşirii limitei de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc limita de deţinere.(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol.“În opinia autorului excepţiei se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 73 - Categorii de legi, ale art. 108 - Actele Guvernului şi ale art. 115 cu privire la delegarea legislativă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Referitor la criticile privind neconstituţionalitate extrinsecă a prevederilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, Curtea reţine că societăţile de investiţii financiare sunt societăţi comerciale emitente de acţiuni a căror cumpărare şi deţinere este limitată, conform prevederilor legale. Aceste societăţi sunt înfiinţate potrivit art. 6 din Legea nr. 297/2004 şi sunt organizate şi funcţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având însă un regim juridic special, reglementat prin Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996, întrucât au fost înfiinţate ca urmare a transformării Fondurilor Proprietăţii Private. Măsura limitării cotei de deţinere a acţiunilor în cadrul societăţilor de investiţii financiare la 1% din capitalul social este o măsură ce produce efecte în domeniul pieţei de capital şi are ca finalitate optima funcţionare a acestei pieţe. Aşa fiind, prevederile criticate nu constituie o reglementare a regimului general al proprietăţii prevăzut la art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 alin. (3) şi art. 115, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica formulată de autorul excepţiei. Astfel, temeiul juridic al adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 l-a constituit art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 iulie 2005, intitulat „Reglementarea unor măsuri financiare“. Întrucât ordonanţa adoptată de Guvern vizează piaţa financiară internă, domeniu ce aparţine legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 din Constituţie, fiind o măsură de interes economic specifică acestei pieţe, Curtea constată că aceasta se subsumează domeniului prevăzut la art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005, motiv pentru care nu se poate reţine depăşirea de către puterea executivă, cu prilejul emiterii acestui act normativ, a domeniilor expres enumerate în legea de abilitare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la neîndeplinirea cerinţei contrasemnării de către preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005, în forma adoptată de puterea executivă, Curtea reţine că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât proiectul ordonanţei criticate a fost contrasemnat de ministrul finanţelor publice, iar potrivit prevederilor constituţionale ale art. 108 alin. (4) hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare, lipsa semnăturii preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare neconstituind un viciu al procedurii legislative. II. Referitor la critica ce vizează neconstituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, respectiv la pretinsa încălcare, prin stabilirea unei cote maxime de deţinere a acţiunilor, a prevederilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, şi Decizia nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni a fost introdus de către legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societăţile de investiţii financiare, societăţi care - potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni. Curtea a constatat că societăţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin ofertă publică de acţiuni. Prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) al art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, că obligaţia de a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune a nerespectării unei dispoziţii legale, şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Curtea constată, de asemenea, că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deţinere a acţiunilor este de competenţa legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menţinerii limitării cotei de deţinere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecinţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop