Decizia Nr.776 din 25.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2²) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. 296³ lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 506D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 ca devenită inadmisibilă, deoarece acestea au fost abrogate. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea sistemului de impozitare şi a contribuţiilor de asigurări sociale. De asemenea, invocă Decizia nr. 261/2012 prin care Curtea Constituţională a arătat că în noţiunea de „lege“ menţionată în cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie sunt cuprinse şi ordonanţele Guvernului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.347/111/2011, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2²) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cele ale art. 296³ lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.Excepţia a fost ridicată de Teodor Popa cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect recalcularea pensiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că actele normative criticate au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie. În acest sens, arată că „taxele“ la care se referă ordonanţele criticate „fac obiectul de reglementare al legii, iar ordonanţele sunt acte normative cu putere de lege cu aplicare imediată, dar în formă adaptabilă. Acestea sunt valabile până la ratificarea de către Parlament sau sunt respinse de Parlament eventual cu dispoziţii de anulare a efectelor nelegale produse.“ De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 115 din Constituţie, întrucât sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent. În sprijinul acestor susţineri arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, în care impozitul pe venit şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate aveau un cuantum egal, prevederile de lege criticate au ca efect o creştere a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate faţă de cuantumul impozitului pe pensie.Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2²) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, precum şi cele ale art. 296³ lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, dispoziţii care modifică prevederile art. 213 alin. (2) lit. h) şi art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv introduc în aceeaşi lege art. 257 alin. (2²), precum şi prevederile art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prin care este introdus art. 296³ lit. d) în Codul fiscal.Textele de lege criticate au următoarea redactare:

– Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010: „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]2. La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins: h)pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;» [...] 5. La articolul 257, după alineatul (2¹) se introduce un alineat nou, alineatul (2²), cu următorul cuprins: (2²) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).» [...] 7. La articolul 259, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.

– Art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010: „După titlul IX¹ se introduce un nou titlu, titlul IX² «Contribuţii sociale obligatorii», cuprinzând articolele 296²-296²⁰, cu următorul cuprins: Titlul IX^2Contribuţii sociale obligatorii [...] Articolul 296³ Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [...] d)pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei;» [...] Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile acestor acte normative contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii, art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă şi art. 47 privind nivelul de trai şi dreptul la pensie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a constatat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei. Drept urmare a acestor decizii, dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate ori modificate pentru a fi puse de acord cu cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin deciziile amintite. În prezenta cauză, aspectele invocate de autorul excepţiei cu privire la încălcarea unor drepturi fundamentale precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent - aspecte care vizează modul de aşezare a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în raport cu modul de impozitare a pensiei - tind, în realitate, la obţinerea unei soluţii similare celei pronunţate în deciziile amintite. Aşa fiind, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, această critică de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. În cauza de faţă, însă, autorul excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, arătând că acestea reglementează în domenii rezervate doar legilor, iar nu şi ordonanţelor Guvernului. Faţă de această critică, Curtea reţine, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 261 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, că termenul de „lege“ folosit în art. 139 alin. (1) din Constituţie desemnează acte normative ce au forţa juridică a legii, fiind incluse aici şi ordonanţele Guvernului. Prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reţinut că, „pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în această materie, Constituţia a consacrat regula după care impozitele şi taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forţa juridică a legii [...]. Cuvântul numai doreşte să bareze posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forţă juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului“. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cele ale art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea