DECIZIE Nr.
775 din 20 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 723 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr.
7.535/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece
aceasta priveşte interpretarea şi aplicarea legii.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 29 martie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 7.535/109/2006, Tribunalul Argeş - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Viorel Bejinaru în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei la
executare formulată de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţia „precum şi orice alt
incident ivit în cursul executări", cuprinsă în ultima teză a art. 461
alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, contravine textelor
constituţionale menţionate, deoarece nu nominalizează motivele ce pot fi luate
în seamă de către instanţele de judecată pentru reducerea pedepsei în cazul
condamnărilor definitive. Mai susţine că prevederile legale criticate permit
instanţelor de judecată ca, atunci cand sunt sesizate în baza art. 461 din Codul de procedură penală cu
incidente medicale ivite în cursul executării pedepsei, să respingă
contestaţiile la executare respective. Pentru acest motiv, se arată că
persoanele care formulează contestaţie împotriva executării hotărarii penale, în temeiul art. 461 alin. 1
lit. d) din Codul de procedură penală, sunt discriminate în comparaţie cu cele
condamnate definitiv şi suferă de o boală care le pune în imposibilitate de a
executa pedeapsa şi care pot amana sau întrerupe executarea pedepsei, în baza art. 453, respectiv
art. 455 din Codul de procedură penală.
Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Cu
privire la critica reglementării finale a art. 461 lit. d) din cod, instanţa
opinează că aceasta este neîntemeiată în condiţiile în care se referă la
necesitatea unei noi reglementări.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art.
22, 34 şi 50 din Constituţie,
invocate ca fiind încălcate, nu au legătură cu textul de lege criticat.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care se
aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală.
Totodată, apreciază că dispoziţiile legale respective nu înlătură posibilitatea
persoanelor interesate de a se adresa justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 461
alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Contestaţia
contra executării hotărarii penale se poate face în următoarele cazuri: [...] d) cand se invocă amnistia, prescripţia,
graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum
şi orice alt incident ivit în cursul executării."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 privind
dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 34 privind
dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu
handicap.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:
Art. 461 din Codul de procedură penală prevede,
limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare, iar art.
453 şi 455 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de amanare şi, respectiv, de întrerupere a
executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, şi anume: cand se constată pe baza unei expertize
medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate
de a executa pedeapsa, iar instanţa apreciază că amanarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol
concret pentru ordinea publică, cand o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an sau
cand din cauza unor
împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave
pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Rezultă că textele de lege menţionate reglementează
situaţii deosebite în care s-ar putea afla persoanele condamnate. Or, aşa cum a
stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, reglementarea în mod
diferit a unor situaţii diferite nu înseamnă discriminare. De asemenea, faptul
că ultima teză a art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, şi
anume „precum şi orice alt incident ivit în cursul executării", nu
nominalizează motivele ce pot fi luate în seamă de către instanţele de judecată
pentru admiterea contestaţiei contra executării hotărarii penale nu creează discriminări şi nu restrange accesul la justiţie al persoanelor
interesate. Dimpotrivă, textele de lege menţionate asigură condamnaţilor
posibilitatea de a se adresa justiţiei. De altfel, autorul excepţiei s-a şi
adresat instanţei de judecată în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de
procedură penală, prilej cu care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Susţinerile autorului excepţiei că „în textul de lege
criticat, respectiv art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, nu este
expres prevăzut orice incident chiar şi de natură medicală", constituie
aspecte legate de adoptarea legii, în conformitate cu art. 73 alin. (1) din
Legea fundamentală, iar nu de constituţionalitate.
In consecinţă, invocarea încălcării art. 16 şi 21 din
Constituţie privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie în
situaţiile analizate este lipsită de temei.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate în
raport cu prevederile art. 22, 34 şi 50 din Constituţie, Curtea constată că,
întrucat contestaţia la
executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de
procedură penală vizează incidente ce s-ar putea ivi prin punerea în executare
a hotărarii penale,
dispoziţiile constituţionale privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică
şi psihică, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi, respectiv, protecţia persoanelor
cu handicap nu sunt incidente în cauză.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca în prezenta cauză. Astfel,
prin deciziile nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, nr.
704 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006 şi nr. 329 din 3 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, a respins excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. Cu acel
prilej, a constatat că şi acestea sunt constituţionale, fiind în concordanţă cu
prevederile art. 16 şi art. 21 din Constituţie.
Soluţiile Curţii Constituţionale în cauzele respective,
precum şi considerentele care au stat la baza lor îşi păstrează valabilitatea
şi în această cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr. 7.535/109/2006 al Tribunalului Argeş
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta