DECIZIE Nr.
774 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Ordonanta Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 558 din 11 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Adrian Florea
şi Găvan Nicolae'Florea în Dosarul nr. 11.818/280/2007 al Tribunalului Argeş -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 11.818/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, excepţie ridicată de Adrian Florea şi Găvan Nicolae Florea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile criticate sunt neconstituţionale,
întrucât termenul în care se poate formula cererea de anulare a unei hotărâri a
adunării generale a asociaţilor- 15 zile-, indiferent de cauza de nulitate a
acesteia, creează o excepţie nepermisă de la regula imprescriptibilităţii
acţiunii privind nulitatea absolută a unui act juridic şi constituie o îngrădire
a drepturilor constituţionale ale persoanelor interesate. Pe de altă parte,
prevăzând doar calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârii
instanţei de fond, deci doar două grade de jurisdicţie, dispoziţiile criticate
aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi accesului
liber la justiţie.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire
la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 39 din 31 ianuarie 2000, texte de lege care au următorul conţinut: „(1)
Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului
constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaţi
care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.
(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii,
actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în
justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la
adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze
aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au
luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după
caz.
(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de
consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are
sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, 21 şi 53.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
In legătură cu încălcarea art. 21 din Constituţie, în
jurisprudenţa sa anterioară, Curtea Constituţională a examinat dacă liberul
acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale,
inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia
Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea
Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la
mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Instituirea
regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de
competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie decurge din dispoziţiile
constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", precum şi din cele ale art. 129, în conformitate cu care, „împotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii".
Condiţionând valorificarea unui drept de exercitarea sa
în interiorul unui anumit termen, legiuitorul nu a procedat cu intenţia de a
restrânge accesul liber la justiţie, ci exclusiv pentru a instaura un climat de
ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut
de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi
intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod
constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a
fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept -
subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu
constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate
eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de
drepturi, în egală măsură ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege
criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui
cererea în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a
genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice
stabilite printr-o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, afectând astfel
grav stabilitatea care trebuie să le caracterizeze.
De asemenea, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că
semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la
justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de
la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nicio categorie sau
grup social. Legiuitorul însă poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a
drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate
căile de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Adrian Florea şi Găvan Nicolae
Florea în Dosarul nr. 11.818/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu