Decizia Nr.760 din 13.04.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 55¹ din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate", excepţie ridicată de Ioan Grigoraş în Dosarul nr. 19.587/325/2017 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.366 D/2017.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei în principal ca inadmisibilă, cu motivarea că prin criticile formulate se invocă probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu motivarea că normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 9 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.587/325/2017, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 55¹ din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate". Excepţia a fost ridicată de Ioan Grigoraş în dosarul cu numărul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, întrucât aplicarea acestora este lăsată la aprecierea administraţiei penitenciarului, iar la acest moment nu au aplicabilitate, în sensul că nu s-a stabilit modalitatea de deducere a zilelor constatate executate ca urmare a condiţiilor nelegale de detenţie. Se arată că, „în conformitate cu prevederile art. 78 din Constituţia României, legea trebuie să-şi producă efecte începând cu 21 iulie 2017". Aşa fiind, trebuie sesizată Curtea Constituţională „pentru a se spune în mod cert dacă legea existentă deja este constituţională şi dacă există vreun regulament de aplicare al ei sau este lăsată la «aprecierea» conducerii locurilor de detenţie".6. Judecătoria Timişoara - Secţia penală, fără a reţine in terminis dacă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este sau nu întemeiată, opinează că trebuie stabilite în mod clar şi precis data şi modalitatea în care vor fi deduse cele 6 zile suplimentare la o perioadă de 30 de zile executate, în acest sens trebuind să existe un regulament de aplicare la nivelul întregii ţări, o reglementare unitară şi să nu fie lăsată la aprecierea conducerii fiecărui loc de deţinere, fiind astfel necesară o sintagmă care să poată acoperi toate situaţiile concrete în care se impune aplicarea acestui articol. În consecinţă a admis cererea formulată de autorul excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 78 din Constituţie prevede faptul că legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră in vigoare la 3 zile de la publicarea ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. În cuprinsul Legii nr. 169/2017 sunt prevăzute o serie de termene ulterioare intrării în vigoare în care au loc o serie de activităţi necesare pregătirii punerii în aplicare a legii. Astfel, în termen de 10 zile de la intrarea sa în vigoare, Comisia prevăzută la art. II va efectua un inventar al clădirilor cu destinaţia de spaţii de cazare pentru persoane private de libertate existente la nivelul unităţii (art. III din Legea nr. 169/2017). În termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Comisia prevăzută la art. II va efectua o analiză a clădirilor menţionate la art. III pentru a stabili care dintre acestea intră sub incidenţa art. 55¹ alin. (3) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, privind condiţiile necorespunzătoare de detenţie. Situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie va fi aprobată prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii (art. IV din Legea nr. 169/2017). În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul executării pedepsei. Calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare, în temeiul art. 55¹ alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se va realiza în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii (art. V din Legea nr. 169/2017). Aşadar, faptul că legea va fi pusă în aplicare la o dată ulterioară intrării ei în vigoare nu este de natură a aduce atingere art. 78 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit o serie de etape preliminare aplicării efective a legii în integralitate. De asemenea, este evident că, pentru a permite desfăşurarea în mod legal a activităţilor de pregătire menţionate în cuprinsul legii, era necesară intrarea acesteia în vigoare. Or, din această perspectivă, se poate observa că Legea nr. 169/2017 a intrat în vigoare conform rigorilor constituţionale, însă aplicarea sa se realizează etapizat, în funcţie de exigenţele cuprinse în aceasta.9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, în cauză este pusă o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale. Mai mult, prin Decizia nr. 296/2011, Curtea Constituţională a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017 Curtea Constituţională respingând obiecţia de neconstituţionalitate formulată în cadrul controlului a priori.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile „art. 55¹ din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate". Curtea constată însă că Legea nr. 169/2017 nu cuprinde un articol 55¹, autorul excepţiei având în vedere, în realitate, prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, prin care a fost introdus art. 55¹, astfel încât aceste dispoziţii vor fi reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Normele criticate au următorul conţinut: Articolul ILegea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 3. După articolul 55 se introduce un nou articol, articolul 55¹, cu următorul cuprins: Art. 55.¹ - (1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.
(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:a)cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b)lipsa accesului la activităţi în aer liber; c)lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d)lipsa temperaturii adecvate a camerei; e)lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f)existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.
(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:a)internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b)în tranzit.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.
(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.
(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012. 13. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 78 - Intrarea în vigoare a legii.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate se referă la instituirea unei măsuri compensatorii pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Autorul excepţiei critică aceste prevederi cerând, pe de o parte, să se spună în mod cert dacă există un regulament de aplicare a legii sau aceasta este lăsată la „aprecierea" conducerii locurilor de deţinere iar, pe de altă parte, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 78 din Constituţie, legea trebuia să-şi producă efecte începând cu data de 21 iulie 2017, şi nu cu data de 24 iulie 2012.15. Cu privire la aspectele invocate care pun în discuţie o eventuală neclaritate a legii pentru cei chemaţi să o aplice, Curtea constată că, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, paragrafele 50-54, Curtea Constituţională, respingând în cadrul controlului a priori obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a statuat că nu poate fi primită susţinerea formulată potrivit căreia legiuitorul şi-a exercitat în mod defectuos competenţa de legiferare, deoarece noţiunea de previzibilitate a legii poate fi analizată sub aspectul modului în care destinatarul normei receptează conţinutul normativ adoptat de legiuitor, al capacităţii acestuia de a înţelege norma în scopul de a-şi adecva comportamentul, de a se conforma prescripţiei legale. Din această perspectivă, previzibilitatea legii impune legiuitorului ca normele pe care le edictează să fie clare, uşor de înţeles, fără un conţinut echivoc, precise, în corelare cu întreg ansamblul normativ, condiţii care sunt îndeplinite de normele criticate.16. Astfel, prin dispoziţiile Legii nr. 169/2017 legiuitorul a instituit, în termeni lipsiţi de echivoc, reguli de natură să lămurească toate aspectele necesare punerii în aplicare a legii (a se vedea art. II-V din lege). Astfel, se reţine că în termen de 5 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acestei legi, la nivelul fiecărei unităţi penitenciare se va desemna Comisia de evaluare a condiţiilor de detenţie, în raport cu fiecare clădire care are ca destinaţie spaţii de cazare pentru persoanele private de libertate. De asemenea, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a acestei legi, Comisia prevăzută la art. II va efectua un inventar al clădirilor cu destinaţia spaţii de cazare pentru persoane private de libertate existente la nivelul unităţii, iar în termen de 45 de zile, Comisia prevăzută la art. II va efectua o analiză a clădirilor menţionate la art. III pentru a stabili care dintre acestea sunt sub incidenţa art. 55¹ alin. (3) din Legea nr. 254/2013. Situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie va fi aprobată prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, şi va fi reactualizată anual, în aceleaşi condiţii, până la data de 1 mai a fiecărui an.17. Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia legea trebuia să-şi producă efecte începând cu data de 21 iulie 2017 şi invocarea, din această perspectivă, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 78, potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării. Data intrării în vigoare a unei legi nu se confundă cu termenele fixate în cuprinsul aceleiaşi legi pentru realizarea unor acte sau adoptarea unor măsuri, sens în care, în absenţa intrării în vigoare a legii, nu ar fi fost posibile reglementările referitoare la modalitatea de punere în aplicare a dispoziţiilor sale. Împrejurarea că, potrivit art. 55¹ alin. (8) din Legea nr. 254/2013, „perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012" nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât măsurile compensatorii, deşi prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară, devin aplicabile pentru viitor. O astfel de situaţie urmăreşte remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum şi a urmărilor acestora, în aşa fel încât să fie respectate dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Grigoraş în Dosarul nr. 19.587/325/2017 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta