DECIZIE Nr. 76 din 8 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin.
1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 157 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Daniel Arsanache in Dosarul nr. 6.979/C/2004 al
Judecatoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata. Se arata ca textul de lege
criticat asigura respectarea garantiilor constitutionale referitoare la
prezumtia de nevinovatie, nefiind incalcate, astfel cum sustine autorul
exceptiei, prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie si nici cele ale
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
6.979/C/2004, Judecatoria Arad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul
de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Daniel Arsanache,
trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea, in
conditiile concursului real de infractiuni prevazute de art. 33 lit. a) din
Codul penal, a infractiunii de ultraj prevazute de art. 239 alin. 3 si 4 din
Codul penal si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea
linistii publice, prevazuta de art. 321 alin. 1 din Codul penal. Masura
arestarii preventive a fost mentinuta de instanta si in cursul judecatii,
constatandu-se ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, care
prevad conditia ca inculpatul sa fi savarsit o infractiune, incalca
dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie. In art. 17 alin. 1 din Codul
penal se prevede ca infractiunea este fapta care prezinta pericol social,
savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Or, stabilirea vinovatiei
se face numai dupa judecarea faptei, printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva. De aceea, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale
criticate sunt neconstitutionale, deoarece, in temeiul lor, inculpatul este
presupus vinovat de savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia
de nevinovatie. De asemenea, se considera ca motivul prevazut in art. 148 alin.
1 lit. h) din Codul de procedura penala ca "inculpatul sa fi savarsit o
infractiune" contravine si prevederilor art. 20 din Constitutie, prin
aceea ca incalca art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat acest motiv nu este prevazut printre
cazurile in care o persoana poate fi privata de libertatea sa.
Judecatoria Arad considera ca prevederile art. 148 alin. 1 lit. e) si h)
din Codul de procedura penala sunt constitutionale, deoarece nu contravin
dispozitiilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare la prezumtia de
nevinovatie, precum si, de asemenea, prin aplicarea art. 20 din Legea
fundamentala, nici celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala este neintemeiata,
avand in vedere ca dispunerea masurii arestarii preventive este un mijloc menit
sa faciliteze desfasurarea urmaririi penale si a procesului penal in general.
Asa fiind, este evident ca intelesul atribuit art. 148 alin. 1 lit. e) si h) nu
este acela ca inculpatului i se imputa deja savarsirea unei infractiuni, fapt
ce nu poate fi stabilit decat prin hotararea de condamnare ramasa definitiva,
ci ca exista probe sau indicii considerate temeinice, in raport cu stadiul in
care se afla procesul penal, despre savarsirea unei infractiuni, pentru ca, pe
acest temei, sa se poata lua masura arestarii preventive. Se mai mentioneaza ca
insasi Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale prevede la art. 5 pct. 1 lit. c) situatia in care persoana a fost
arestata sau retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare
competente "atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit
o infractiune [...]". In spiritul conventiei, prezumtia de nevinovatie nu
exclude arestarea preventiva. In concluzie, Guvernul arata, in punctul sau de
vedere, ca garantiile pe care Codul de procedura penala le prevede pentru
respectarea prezumtiei de nevinovatie sunt in deplina concordanta atat cu
prevederile constitutionale, cat si cu normele din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate, stabilind
conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului, nu contravin
in nici un mod reglementarilor art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca acestea din urma sa fie
aplicate cu prioritate. In plus, masura arestarii preventive este o restrangere
a libertatii persoanei, permisa de Constitutie prin art. 53, in scopul
desfasurarii instructiei penale, iar conditia ca fapta imputata sa fie prevazuta
de legea penala, ca o infractiune de o anumita gravitate, reprezinta tocmai o
garantie impotriva luarii arbitrare a acestei masuri. Totodata, arata ca
dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala sunt in
concordanta si cu prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare
la prezumtia de nevinovatie. In concluzie, Avocatul Poporului considera ca
exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, potrivit carora:
"Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite
conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
[...] e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente
rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; h)
inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa
detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii
mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un
pericol concret pentru ordinea publica."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt
neconstitutionale in raport cu prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie,
potrivit carora, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Totodata,
prevederile art. 148 alin. 1 lit. h) sunt considerate ca fiind contrare, prin
aplicarea art. 20 din Constitutie, si dispozitiilor art. 5 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care enumera
cazurile si conditiile in care o persoana poate fi privata de libertate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, pentru considerentele ce urmeaza:
1. In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit.
e) si h) din Codul de procedura penala cu prevederile din Constitutie
privitoare la prezumtia de nevinovatie, autorul exceptiei de
neconstitutionalitate sustine ca aceasta decurge din conditia ceruta de lege
pentru luarea masurii arestarii inculpatului, aceea ca el sa fi savarsit o
infractiune. Or, termenul "infractiune" prevazut in acest text are
intelesul aratat in art. 17 alin. 1 din Codul penal, acela de fapta care
prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Cum stabilirea vinovatiei nu se poate face decat printr-o hotarare de
condamnare definitiva, dispozitiile legale criticate, arata autorul exceptiei,
sunt neconstitutionale, deoarece, pe baza acestora, inculpatul este presupus
vinovat de savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia de
nevinovatie.
Analizand aceasta critica, Curtea constata ca este nefondata. Dispozitiile
art. 148 din Codul de procedura penala, care prevad cazurile si conditiile in
care poate fi dispusa masura arestarii preventive, fiind incluse in titlul IV
al Partii generale a Codului de procedura penala, privitor la masurile
preventive si alte masuri procesuale, in capitolul I intitulat "Masurile
preventive", sectiunea IV, denumita "Arestarea preventiva",
dezvaluie natura juridica a masurii procesuale examinate, aceea de mijloc de
dinamizare a urmaririi penale si a procesului penal in general. Din
interpretarea rationala a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din
Codul de procedura penala nu rezulta ca inculpatului i se imputa savarsirea
unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decat prin hotarare
judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva, ci ca exista probe sau indicii
considerate ca fiind temeinice, in raport cu stadiul in care se afla procesul
penal, despre savarsirea unei infractiuni. Folosirea in art. 148 alin. 1 lit.
e) si h) din Codul de procedura penala a termenului "infractiune" in
locul celui de "fapta prevazuta de legea penala" are o semnificatie pur
tehnica, aceasta desemnand incadrarea faptei, cu privire la care exista probe
sau indicii temeinice ca a fost savarsita de inculpat, intr-un anumit text de
lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctioneaza cu o pedeapsa de o
anumita gravitate. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale
examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie
privitoare la prezumtia de nevinovatie.
2. In motivarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit.
h) din Codul de procedura penala, se arata, de asemenea, ca acestea ar fi
contrare unor prevederi ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. In opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 148
alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala trebuie intelese si aplicate in
corelatie cu prevederile art. 5 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care enumera la lit. a) - f)
cazurile si conditiile in care o persoana poate fi privata de libertatea sa, in
special cu prevederile lit. c), conform carora unul dintre cazurile in care o
persoana poate fi privata de libertate exista "daca a fost arestat sau
retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatilor judiciare competente,
atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau
cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa
savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia". Autorul
exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii din Conventie,
care sunt de stricta interpretare, sunt incalcate de cele ale art. 148 alin. 1
lit. h) din Codul de procedura penala, care se refera nu la simple "motive
verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune", ci la conditia ca
inculpatul sa fi savarsit fapta cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru
existenta infractiunii. Se arata, totodata, ca, intrucat notiunea de inculpat
implica lipsa unei hotarari judecatoresti de condamnare ramase definitive,
masura prelungirii arestarii preventive contravine Constitutiei, deoarece
echivaleaza cu o constatare a vinovatiei, desi aceasta nu a fost legal
stabilita.
Analizand criticile de neconstitutionalitate aduse si sub aceste aspecte
dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, Curtea
constata ca nici acestea nu pot fi primite. Asa cum s-a aratat mai sus, pe baza
dispozitiilor legale criticate, inculpatul nu este considerat vinovat de
savarsirea infractiunii, ci se constata numai ca exista probe sau indicii ca
inculpatul a savarsit o infractiune de o anumita gravitate, temei suficient
pentru a se putea lua masura arestarii preventive ca mijloc pentru desfasurarea
normala a procesului penal, astfel cum se prevede si in art. 5 pct. 1 lit. c)
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Pe de alta parte, garantiile procesuale pe care legea le ofera
inculpatului si, in special, dreptul acestuia de a se plange impotriva masurii
arestarii preventive atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu
prevederile art. 23 alin. (2) din Constitutie, care impun ca masura arestarii
preventive sa se ia numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, in
redactarea anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 281/2003. Astfel, prin
Decizia nr. 26 din 15 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 232 din 26 mai 2000, s-a constatat ca aceste dispozitii
nu contravin prevederilor constitutionale privitoare la prezumtia de
nevinovatie, si nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, referitoare la libertatea persoanei.
Cu acest prilej s-a retinut ca si in alte tari membre ale Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se regasesc
prevederi asemanatoare. De exemplu, in art. 144 din Codul de procedura penala
francez se prevede ca "detentia provizorie poate fi ordonata sau
prelungita in materie criminala si in materie corectionala, daca pedeapsa
prevazuta de lege este egala sau mai mare de un an inchisoare in caz de delict
flagrant ori mai mare de doi ani inchisoare in celelalte cazuri, in situatiile
in care detentia provizorie a persoanei puse sub urmarire penala este unicul
mijloc de a conserva probele sau indiciile materiale sau de a impiedica fie o
presiune asupra martorilor sau victimelor, fie o concertare frauduloasa intre
persoanele puse sub urmarire si complici. Masura arestarii preventive se
dispune si atunci cand detentia este necesara spre a proteja persoana in cauza,
pentru a pune capat infractiunii sau pentru a preveni savarsirea din nou a
acesteia, precum si pentru a garanta mentinerea persoanei respective la
dispozitia justitiei sau pentru a apara ordinea publica de tulburarea cauzata
prin infractiune".
Considerentele si solutia Deciziei nr. 26 din 15 februarie 2000 isi
pastreaza valabilitatea si sunt aplicabile si in prezenta cauza, constatandu-se
ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei
sale in aceasta materie.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1
lit. e) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel
Arsanache in Dosarul nr. 6.979/C/2004 al Judecatoriei Arad.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu