DECIZIE Nr.
759 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 7 alin. (2) si art. 9 din
Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, precum si ale art. 14
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 516 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 7 alin. (2) şi art. 9 din
Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu
destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, precum şi ale art. 14
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Maria Faur în Dosarul nr. 27.719/3/2007 al Curţii'de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
personal şi asistat de avocat G.G. Florescu, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Avocatul prezent
susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de
lege criticate nu oferă chiriaşului evacuat din locuinţa restituită fostului
proprietar dreptul de a i se pune la dispoziţie de către stat o nouă locuinţă.
Mai mult, dispoziţiile Legii nr. 112/1995 nu prevăd nici obligaţia statului de
a suporta diferenţa de valoare dintre chiria plătită anterior şi cea de pe
piaţa liberă, astfel că este afectat dreptul de locaţiune al chiriaşului, ca
drept structural al persoanei. In susţinerea criticilor, avocatul autorului
excepţiei de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, argumentând
că, în esenţă, excepţia vizează completarea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 27.719/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 5, art. 7 alin. (2), art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, modificată, precum şi ale art. 14
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Maria Faur.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 20 alin. (2), art. 22, art. 26, precum şi practica
Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Spanache contra
României, 2007, întemeiată pe art. 2 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul arată că
dreptul la viaţă implică dreptul la o locuinţă, astfel că se impune abrogarea prevederilor
antisociale, contrare Constituţiei, din legislaţia internă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5, art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările
ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 5: „Dacă fostul proprietar sau moştenitorii
acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriaşi în apartamentele
trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit,
în condiţiile prezentei legi.
In cazul în care mai mulţi moştenitori locuiau la
data de 22 decembrie 1989 fiecare într-un apartament trecut în proprietatea
statului de la fostul proprietar, ei devin proprietarii apartamentului
respectiv.
Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia, dacă
locuiau la data de 22 decembrie 1989 în acelaşi apartament cu alţi chiriaşi,
devin proprietarii întregului apartament, astfel cum acesta este definit în
art. 3. Evacuarea chiriaşilor şi punerea în posesie a proprietarilor se vor
face numai după acordarea efectivă a unei locuinţe corespunzătoare de către
autorităţile publice sau de către proprietar.";
- Art. 7 alin. (2): „Chiriaşii prevăzuţi la art. 5
alin. 3 vor beneficia, în perioada de prelungire a contractelor de închiriere,
de prevederile legale în vigoare referitoare la construirea unei locuinţe
proprii prin sprijinul statului sau de prioritate în atribuirea unei locuinţe
din fondul locativ administrat de autorităţile publice locale.";
- Art. 9: „Chiriaşii titulari de contract ai
apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.
14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a
preţului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază şi
chiriaşii care ocupă spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului
iniţial construit.
In cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate,
la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din preţul
apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se
vor eşalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate
din dobânda de referinţă stabilită anual de Banca Naţională a României.
Tinerii căsătoriţi, în vârstă de până la 30 de ani,
precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata
în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităţilor specializate care
evaluează şi vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii
titulari sau membrii familiei lor - soţ, soţie,
copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate
personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale
pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în
spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot
fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."
De asemenea, constituie obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit căruia, „Dacă imobilul restituit
prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre
judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de
gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în
drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea
celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate
potrivit legii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (1), precum şi prevederilor art. 2
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 s-a
pronunţat în repetate rânduri, un exemplu fiind Decizia nr. 73 din 19 iulie
1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8
august 1995, sau Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998. Cu acele prilejuri,
Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, respingând
criticile formulate.
In ceea ce priveşte excepţia ce are ca obiect
dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, în fapt,
autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea acestora din perspectiva unei
omisiuni de reglementare, şi anume lipsa unei subvenţii acordate de stat pentru
diferenţa de valoare dintre chiria plătită statului şi cea plătită
proprietarului căruia i-a fost restituit imobilul. Or, potrivit dispoziţiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". In
acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, din care
menţionăm Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005. Prin această decizie, Curtea a
statuat că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi
prevederi celor instituite" şi nici „nu-şi poate asuma rolul de a crea,
abroga sau de a modifica o normă juridică. Prin acceptarea susţinerilor autorului
excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a
normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un
legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora «(1) Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»".
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5, art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe,
trecute în proprietatea statului, precum şi ale art. 14 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Faur în Dosarul nr.
27.719/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu