DECIZIE Nr.
749 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea
si sanctionarea coruptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 468 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Dorel Banu în Dosarul
nr. 699/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia
Naţională de Integritate, domnul Adrian Eduard Dumitru, consilier juridic cu
delegaţie la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate. Acesta
solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând
că textul de lege criticat nu contravine textelor de lege invocate de autorul
acesteia, pentru motivele precizate în notele scrise pe care le depune la
dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată. In acest sens, precizează că textul de
lege criticat se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei,
neputând fi reţinută încălcarea principiului egalităţii, întrucât nu există o
identitate între categoriile avute în vedere în critica sa de autorul
excepţiei, şi anume prefecţii şi subprefecţii, pe de o parte, şi aleşii locali,
deputaţii şi senatorii, pe de altă parte.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 699/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Gheorghe Dorel Banu într-o cauză având ca obiect
soluţionarea contestaţiei introduse de acesta împotriva unui act de constatare
întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că se încalcă principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, întrucât, spre deosebire de aleşii locali şi de
demnitarii care, în conformitate cu art. 83 alin. (1) şi art. 91 alin. (3) din
Legea nr. 161/2003, pot renunţa în cel mult 15 zile la una dintre funcţiile
care atrag starea de incompatibilitate, în cazul prevăzut de textul de lege
criticat nu se prevede vreun termen în interiorul căruia funcţionarul public să
poată opta pentru una dintre funcţii. Precizează că, „din cauza birocraţiei şi
procedurilor, actele administrative nu se pot elibera concomitent şi
întotdeauna se vor suprapune perioade de cumul de funcţii".
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal consideră că textul de
lege criticat contravine art. 16 alin. (1)şi (2) din Constituţie, întrucât
introduce un tratament juridic inegal între diferite categorii de destinatari
ai legii speciale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, pentru unele
categorii stabilind un termen în care starea de incompatibilitate poate fi
înlăturată, iar pentru alte categorii, cum este cazul celei din care face parte
reclamantul, starea de incompatibilitate existând imediat ce persoana publică
este numită într-o altă funcţie publică, fără scurgerea unui termen de
conformare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, precizează că
prefecţii şi subprefecţii sunt înalţi funcţionari publici, statutul acestora
fiind distinct de cel al aleşilor locali sau de cel al deputaţilor şi
senatorilor, iar pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească
cumulativ mai multe condiţii, prevăzute de art. 15 şi art. 50 din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Observă, totodată, că autorul
excepţiei formulează critica din perspectiva unei omisiuni de reglementare,
referitoare la termenul în care subprefecţii să poată înlătura starea de
incompatibilitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 86 alin. (2) lit. b): „(2) In cazul în care,
în timpul exercitării funcţiei publice de autoritate prevăzute la art. 84 şi
85, apare unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, se
procedează după cum urmează: (...)
b) pentru funcţia de secretar de stat, subsecretar
de stat şi funcţiile asimilate acestora, precum şi pentru funcţia de prefect şi
subprefect, constatarea cazului de incompatibilitate se face de ministrul
administraţiei publice, care îl va informa pe primul-ministru, pentru a dispune
măsurile necesare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine critica formulată de autorul acesteia, prin care
susţine că textul de lege criticat contravine principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. In jurisprudenţa sa,
Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că egalitatea nu presupune
uniformitate, iar la situaţii juridice diferite tratamentul nu poate fi decât
diferit. Această judecată de valoare a instanţei de contencios constituţional
îşi găseşte pe deplin concretizarea în cauza de faţă. Critica autorului se
axează pe faptul că aleşii locali, senatorii şi deputaţii beneficiază de un termen
de 15 zile în care pot să renunţe la una dintre funcţiile care generează starea
de incompatibilitate, pe când în cazul secretarilor de stat, subsecretarilor de
stat şi celor care ocupă funcţii asimilate acestora, precum şi în cazul
prefecţilor şi subprefecţilor nu este prevăzut un astfel de termen. Curtea
observă însă că este, în mod obiectiv, diferit statutul juridic al categoriilor
de persoane ce constituie cei 2 termeni ai comparaţiei cu ajutorul căreia
autorul excepţiei îşi argumentează critica de neconstituţionalitate şi, de
aceea, se justifică un tratament juridic diferit. Astfel, este vorba, pe de o
parte, despre o categorie de persoane care ocupă funcţii elective, fiind alese,
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, ca reprezentanţi ai
poporului sau, după caz, al comunităţilor locale, iar pe de altă parte, despre
persoane care se încadrează într-o altă categorie, fiind numite într-o funcţie
publică în vederea exercitării unor prerogative de putere ca reprezentanţi ai
Guvernului în teritoriu sau în diferite structuri din cadrul acestuia. De
altfel, Curtea observă că criticile de neconstituţionalitate sunt generate, în
principal, de neajunsurile rezultate din transpunerea în practică a
prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, afirmaţia
autorului excepţiei în sensul că, „din cauza birocraţiei şi procedurilor,
actele administrative nu se pot elibera concomitent şi întotdeauna se vor
suprapune perioade de cumul de funcţii" fiind ilustrativă sub acest aspect.
Or, Curtea nu se poate pronunţa asupra unor astfel de probleme, activitatea de
interpretare şi aplicare concretă a legii la speţe determinate reprezentând
atributul instanţelor de judecată. Nici complinirea unei eventuale carenţe
legislative cu privire la inexistenţa unui termen de renunţare la una dintre
funcţiile care atrag starea de incompatibilitate nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea sa de organizare şi
funcţionare nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Dorel Banu în Dosarul nr. 699/64/2009
al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu