DECIZIE Nr.
746 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2 4) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află pronunţarea
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de George Staicu, Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu, Angela
Staicu, Dan Staicu, Alexandru Staicu, Ion Tipărescu şi Maria Tipărescu în
Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
La apelul nominal se prezintă părţile Flavian Costin
Florea şi Coriolan Dan Florea, personal şi asistate de avocat Doinei Dracu,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Avocatul părţilor prezente solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în această materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 476/225/2006, Judecătoria
Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de George Staicu,
Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu, Angela Staicu, Dan Staicu, Alexandru
Staicu, Ion Tipărescu şi Maria Tipărescu în Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că persoanele care au calitatea de proprietari asupra
terenurilor înstrăinate prin acte juridice a căror nulitate a fost constatată
ulterior suferă un dublu prejudiciu, pe de o parte, prin pierderea posesiei
asupra terenului şi, pe de altă parte, prin obţinerea unei despăgubiri care nu
poate fi calificată drept echitabilă atâta vreme cât adevăratul proprietar
trebuie să se mulţumească cu preţul consemnat în contractul de
vânzare-cumpărare, actualizat cu coeficientul de inflaţie, iar nu cu preţul
real, respectiv valoarea de circulaţie a terenului. Aşa fiind, textul de lege
criticat aduce atingere dreptului de proprietate al fostului proprietar rămas
fără teren, cu încălcarea art. 44 din Constituţie.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că dispoziţiile art. III
alin. (24) din
Legea nr. 169/1997 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin.
(2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5).
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 4
din titlul V al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „In cazul unor
înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza
titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), (3) şi (6) şi art.
136 alin. (5) referitoare la garantarea proprietăţii private, expropriere şi
despăgubirile cuvenite în acest caz.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. III din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
s-a pronunţat prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 591
din 8 iulie 2005, constatând că aceste dispoziţii, introduse prin Legea privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, care au format obiectul sesizării, sunt constituţionale. Curtea a
reţinut că „legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal,
ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire
a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate
absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare
deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor".
Astfel, în situaţia în care respectivele titluri de
proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare
succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru
constatarea nulităţii absolute a titlului iniţial, potrivit art. III din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1990. Insă, în aceste cazuri, dispoziţiile legale aplicabile nu trebuie să
creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice şi să aducă atingere drepturilor câştigate în
temeiul legilor menţionate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii
şi constituirii dreptului de proprietate funciară. Astfel, legiuitorul a
instituit o excepţie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate
asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia persoanei
care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite preţul
actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
De altfel, opţiunea legiuitorului de a-i prefera pe
subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu vine în contradicţie cu spiritul
Legii nr. 18/1991, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta,
întrucât, în situaţia în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin
aplicabile dispoziţiile referitoare la remiterea preţului actualizat.
Insă Curtea reţine că reglementarea sancţiunii
nulităţii absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii
criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept şi
respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituţională la
art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că „România este stat de
drept [...] în care [...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...],
dreptatea [...] reprezintă valori supreme, [...] şi sunt garantate". Astfel,
legiuitorul a stabilit că existenţa drepturilor dobândite cu rea-credinţă sau
prin abuzul autorităţii publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor, potrivit prevederilor art. 57 din Constituţie, în
virtutea cărora „Cetăţenii români[...] trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi
libertăţile celorlalţi". Or, este de competenţa instanţelor
judecătoreşti să constate, în funcţie de probele administrate în cauză, buna
sau reaua-credinţă a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul
sau a subdobânditorului terenului, şi, după caz, să facă aplicarea
dispoziţiilor art.III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun
în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.
Prin urmare, autorul excepţiei nu face o veritabilă
critică de neconstituţionalitate, întrucât problemele pe care le ridică
reprezintă chestiuni de aplicare a legii, care ţin exclusiv de competenţa
instanţei de judecată, astfel încât excepţia cu un atare obiect este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de George Staicu, Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu,
Angela Staicu, Dan Staicu, Alexandru Staicu, Ion Tipărescu şi Maria Tipărescu
în Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu