DECIZIE Nr.
744 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 957 din 28 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai
Năforniţă, Georgeta Năforniţă, Mircea Năforniţă şi Violeta Năforniţă în Dosarul
nr. 4.549/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Marin Pârvu,
lipsind autorii excepţiei şi partea Daniela Manolache, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
solicită respingerea criticii formulate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.549/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Mihai Năforniţă, Georgeta Năforniţă, Mircea Năforniţă şi Violeta
Năforniţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor şi accesul liber la justiţie, întrucât, în funcţie de valoarea
obiectului material al cererii de chemare în judecată, unele persoane
beneficiază de trei grade de jurisdicţie,
iar altele doar de două grade. Astfel, împrejurarea că valoarea bunului este
mai mică de un miliard de lei vechi determină restrângerea dreptului părţilor
de a beneficia de calea de atac a apelului şi creează discriminări între
persoane aflate în situaţii similare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu reprezintă
o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în
drepturi sau accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a
aplicării principiilor prevăzute de Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil,
precum şi de art. 13 din aceeaşi convenţie, care consacră dreptul la un recurs
efectiv în faţa unei instanţe naţionale.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2821 din Codul de procedură civilă,
dispoziţii care au următorul conţinut:
„Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti
date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii
de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile
posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se
soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei
publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de
activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care
consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin. (1) şi (3)
referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, de exemplu prin Decizia nr. 226/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507
din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că acest text de lege nu
conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind
determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite
în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul
instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 44
alin. (2) din Constituţie, în măsura în care reglementarea dedusă controlului
se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect
nu este întemeiată.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că instituirea
unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum
susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit
celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părţilor
interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac
împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai
Năforniţă, Georgeta Năforniţă, Mircea Năforniţă şi Violeta Năforniţă în Dosarul
nr. 4.549/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu