DECIZIE
Nr. 74 din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor masuri de reducere a
cheltuielilor de personal in anul 2005
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 21 februarie 2006
Ion
Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre
Ninosu - judecător
Şerban
Viorel Stănoiu -
judecător
Antonia Constantin -
procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 pentru
reglementarea unor măsuri de
reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicată de Federaţia
Sindicatelor Libere din Invăţământ,
Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin
dreptului la negociere în materie de muncă şi nici
caracterului obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, consacrate şi garantate de art. 41 alin. (5) din Constituţie. Drepturile salariale suplimentare, cum
sunt primele sau sporurile, nu reprezintă drepturi fundamentale, iar asupra acordării lor legiuitorul poate dispune anularea, modificarea sau
suspendarea pentru perioade determinate de timp, în funcţie de politica generală a statului în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea
din 12 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.745/2005, Curtea de
Apel Bucureşti -
Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă â Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de
personal în anul 2005. Excepţia a fost ridicată de Federaţia
Sindicatelor Libere din Invăţământ,
Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în dosarul cu numărul de mai sus, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea dispoziţiilor art. 1 din sus-menţionata ordonanţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de
lege criticat, dispunând suspendarea acordării drepturilor prevăzute în contractele colective de muncă, contravine prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios
administrativ şi
fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată şi propune
respingerea ei, având în vedere că acordarea premiilor constituie un drept salarial suplimentar, iar
nu un drept constituţional
fundamental. Dispoziţia legală criticată nu aduce atingere drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci suspendă acordarea
lor pentru o perioadă de timp
limitată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Constituţia garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, însă nu şi acordarea efectivă a unor drepturi de natura premiilor, care constituie un drept
salarial suplimentar ce nu reprezintă un drept fundamental ocrotit de Legea fundamentală. Mai mult, oportunitatea acordării unor drepturi materiale este în
concordanţă cu politica
statului în realizarea interesului general, astfel cum dispune art. 135 alin.
(2) lit. b) din Constituţie,
iar posibilitatea suspendării
aplicării unor prevederi din
acte normative, pentru situaţii
speciale, este prevăzută în mod expres de Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea
actelor normative, republicată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi nici caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, care pot fi încheiate numai cu respectarea legii.
Aceste dispoziţii legale nu
aduc atingere nici drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor prevăzute de
Constituţie, având în vedere că drepturile salariale suplimentare, cum
sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale
consacrate de Constituţie,
care nu ar putea fi modificate sau anulate prin alte acte normative.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 568 din 1 iulie 2005,potrivit cărora: „In perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005 pentru toate
categoriile de personal din autorităţile şi
instituţiile
publice, indiferent de modul de finanţare a acestora şi de data constituirii fondului de premiere, se suspendă aplicarea prevederilor din actele
normative în vigoare sau, după caz, din contractele colective de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu excepţia premiului anual."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (5) din
Constituţie, care consacră şi garantează
dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine:
Dispoziţiile legale criticate dispun suspendarea aplicării, în perioada 1 iulie - 31 decembrie
2005, pentru toate categoriile de personal din autorităţile şi instituţiile publice, a prevederilor din actele
normative în vigoare sau, după caz, din contractele colective de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu excepţia premiului anual. Măsura suspendării
este impusă, potrivit
preambulului ordonanţei de urgenţă criticate, de raţiuni de politică bugetară,
respectiv de nevoia reducerii cheltuielilor de personal în conformitate cu
criteriile convenite cu Fondul Monetar Internaţional.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 63/2005 faţă de
prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată
că aceasta nu este întemeiată.
Drepturile salariale ale
personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin
lege. Or, în virtutea acestei atribuţii, legiuitorul poate ca, în funcţie de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra
criteriilor de acordare şi
cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze ori să
suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute. Pe de altă parte, premiile, ca şi sporurile sau adaosurile la salariile de bază, constituie drepturi cu caracter salarial
suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al căror exerciţiu ar
putea fi restrâns numai în condiţiile prevăzute de
art. 53 din Constituţie.
Articolul 41 alin. (5) din Constituţie, consacrând şi garantând totodată dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu conferă şi un drept
discreţionar părţilor la negocierea şi stabilirea clauzelor contractelor colective de muncă. Clauzele acestor contracte trebuie să se întemeieze pe reglementările legale existente în materie. Chiar
dacă drepturile prevăzute în actele normative trebuie
considerate, la încheierea contractelor colective de muncă, ca fiind minimale, inserarea lor în
contracte trebuie să aibă o bază legală.
Modificarea şi, cu atât mai
mult, suspendarea aplicării
prevederilor unor acte normative referitoare la acordarea anumitor drepturi
salariale suplimentare produc efecte şi asupra clauzelor contractelor colective de muncă, atunci când la aceste contracte nu este
parte un agent economic, ci o autoritate sau o instituţie publică. Curtea
observă totodată faptul că, în situaţia în
care măsura suspendării acordării primelor nu s-ar fi dispus şi cu privire la prevederile contractelor colective de muncă, ar fi fost nejustificat discriminate
toate categoriile de personal din autorităţile şi instituţiile publice, la care, potrivit legii, nu
se încheie contracte colective de muncă.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicată de Federaţia
Sindicatelor Libere din Invăţământ,
Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION
PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă