DECIZIE Nr. 73
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) teza intai din Legea
nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare, precum si a
dispozitiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 198 din 22 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1)
teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a
publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 din Codul de procedură civilă în
Dosarul nr. 13.219 - 303/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia
a IV-a civilă.
La apelul nominal, lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.219-303/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28
alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Kuhleh Mahmoud într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei acţiuni în evacuare.
In motivarea excepţiei, se susţine că prevederile art. 26 alin. (1)
teza întâi din Legea nr. 7/1996, prin reglementarea
unei excepţii de la obligativitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului
de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, în cazurile menţionate de textul
legii, contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în
drepturi, dreptul la informare şi al protecţiei cetăţenilor străini şi
apatrizi, deoarece nu asigură posibilitatea de informare asupra înscrierilor
din cartea funciară, în vederea preîntâmpinării pierderii unui drept subiectiv
civil.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se arată că acesta contravine principiilor
egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces
echitabil, deoarece posibilitatea promovării de către proprietar a unei acţiuni
în predarea imobilului, înainte de expirarea termenului locaţiunii este
discriminatorie şi creează privilegii pentru locator.
Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că dispoziţia derogatorie cuprinsă în art. 26
alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 este
justificată de natura actelor sau faptelor juridice la care se referă textul de
lege, fie unele nesusceptibile de publicitate imediată, respectiv
transmisiunile succesorale, uzucapiunea sau accesiunea, fie unele supuse unor
formalităţi speciale de publicitate, cum este cazul dobândirilor prin licitaţie
publică. Referitor la prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată apreciază că
textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece
instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni pentru restituirea unui imobil
înainte de expirarea termenului locaţiunii este datoare să aprecieze în drept
şi în fapt temeinicia acţiunii, cu respectarea acestui principiu constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă
nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece o cerere de restituire a
unui bun imobil, deşi formulată înainte de împlinirea termenului locaţiunii,
îşi produce efectele la împlinirea acestui termen. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 7/1996, arată că art. 31 din
Constituţie nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare şi motivării excepţiei,
obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28
alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului şi a publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, precum şi a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Legea nr. 7/1996 a fost
modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005) şi
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea i,
nr. 201 din 3 martie 2006, art. 28 alin. (1) teza întâi devenind art. 26 alin.
(1) teza întâi, cu acelaşi conţinut, şi anume: „(1) Dreptul de proprietate şi
celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în
cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi
uzucapiune. [...]"
Art. 110 alin. 1 din Codul de
procedură civilă are următorul conţinut: „Cererea pentru predarea unui
imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută înainte de
împlinirea acestui termen."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
(2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 31
alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţia de interes public şi la obligaţia
autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, ale art. 18 alin. (1) ce prevede dreptul cetăţenilor
străini şi apatrizilor care locuiesc în România la protecţia generală a
persoanelor şi a averilor şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare
la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia, Curtea
constată următoarele:
I. Prevederile art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea
nr. 7/1996 instituie anumite excepţii de la regula
inopozabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale imobiliare neînscrise în
cartea funciară, în cazurile dobândirii dreptului real prin succesiune,
accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste excepţii sunt justificate de
natura modului de dobândire a dreptului real, nesusceptibilă de publicitate
imediată, cum este cazul transmisiunii susccesorale, când intabularea este
posibilă doar după ieşirea din indiviziune a succesorilor, prin
individualizarea cotelor părţi ideale.
Autorul excepţiei susţine că în acest mod este încălcat
principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece textul de lege
criticat dezavantajează pe terţii care nu pot cunoaşte transmisiunea
respectivului drept real, în lipsa înscrierii în Cartea funciară.
Aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece textul de
lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii, ci se aplică în mod unitar
tuturor situaţiilor juridice vizate, respectiv transmisiunilor de drepturi
reale prin devoluţiune succesorală, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune,
situaţii ce sunt în mod obiectiv diferite de alte moduri de dobândire a unor
drepturi reale, pentru care este aplicabilă regula inopozabilităţii faţă de
terţi, în lipsa înscrierii în cartea funciară. Aşa cum s-a stabilit în
jurisprudenta Curţii Constituţionale, principiul egalităţii presupune un
tratament juridic identic pentru situaţii egale, dar, în acelaşi timp, pentru
situaţii juridice obiectiv diferite este justificat un regim juridic distinct.
Mai mult, se constată că interesele terţilor nu sunt
prejudiciate în cazul transmisiunii unui drept real prin modalităţile enumerate
de prevederea legală criticată, deoarece art. 26 alin. (1)
teza a doua din actul normativ criticat prevede expres
că dobânditorul dreptului real nu poate dispune de el înainte de înscrierea
acestuia în cartea funciară. Prin urmare, deşi opozabil terţilor, niciun act de
dispoziţie nu poate fi încheiat de către titularul acestui drept fără
realizarea publicităţii instituite de Legea nr. 7/1996,
astfel încât nici din acest punct de vedere
susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate.
De asemenea, pentru aceleaşi considerente, instituirea
unor excepţii de la regula inopozabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale
imobiliare neînscrise în Cartea funciară, nu este de natură să înfrângă
principiul constituţional al protecţiei generale a cetăţenilor străini şi
apatrizilor, precum şi a averilor acestora, instituit prin art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală sau
prin reglementarea dreptului la informaţie.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul la informaţia de interes public şi la obligaţia autorităţilor
publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, se constată că acestea
nu au relevanţă în cauză.
II. Autorul excepţiei mai
susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 110
alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că
acesta contravine principiilor egalităţii în drepturi, accesului liber la
justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece posibilitatea promovării
de către proprietar a unei acţiuni în restituirea imobilului înainte de
expirarea termenului locaţiunii este discriminatorie şi creează privilegii
pentru locator.
Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate,
deoarece posibilitatea proprietarului de a-şi manifesta voinţa, înainte de
împlinirea termenului, privind încetarea raporturilor de locatiune la termenul
pentru care a fost încheiat contractul, nu îl prejudiciază pe locatar, având în
vedere că acesta are în continuare folosinţa imobilului, până la expirarea
termenului.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea proprietarului de
a se opune continuării raporturilor de locatiune prin anunţarea concediului
înainte de expirarea termenului contractual, dându-i acestuia posibilitatea de
a preîntâmpina orice pagubă ce ar rezulta din prelungirea raporturilor
contractuale după expirarea termenului, în cazul când tacita relocaţiune nu a
fost exclusă printr-o clauză expresă a contractului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea
nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare,
precum şi a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 13.219 - 303/2005 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie