DECIZIE Nr.
729 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind
Codul vamal al Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 401 din 12 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României, excepţie ridicată de Emanoil Frenţescu în Dosarul nr.
206/121/2007 al'Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei
personal şi asistat de avocat, lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea
acesteia, motivată de faptul că textul legal criticat prevede un regim
sancţionator mult prea aspru comparativ cu legile similare din alte state şi nu
îndeplineşte cerinţele de previzibilitate, claritate şi precizie. De asemenea,
se mai susţine că dispoziţiile legale nu disting între documentele vamale
comunitare şi cele extracomunitare. Se apreciază că toate aceste argumente
converg către admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a
fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
legiuitorul, ca mijloc de tehnică legislativă, poate recurge la adoptarea de
norme juridice care se referă la categorii generale, revenind jurisprudenţei
rolul de a aplica de la caz la caz textul respectiv. Asemenea mijloace
legislative permit dreptului de a se adapta la nevoile sociale actuale. In
susţinerea acestui punct de vedere este invocată, spre exemplu, Hotărârea
pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kokkinakis
împotriva Greciei, 1993. Se mai arată că analiza proporţionalităţii unei
sancţiuni penale nu se poate face prin comparaţie cu alte state, legiuitorul
român fiind în drept să stabilească o sancţiune penală în considerarea
specificităţii situaţiei existente.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie
ridicată de Emanoil Frenţescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea
recursurilor formulate împotriva unei decizii penale de condamnare pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază că textul
legal criticat nu îndeplineşte cerinţele constituţionale şi convenţionale de
previzibilitate şi precizie, întrucât nu face distincţie între mărfurile ce
provin din spaţiul comunitar sau extracomunitar. Mai mult, se încalcă
principiul legalităţii incriminării din moment ce elementul material al
infracţiunii, urmarea imediată şi subiectul pasiv al acesteia sunt prevăzute în
mod ambiguu şi neclar. De asemenea, sancţiunea prevăzută de textul criticat
este disproporţionată faţă de situaţia care a determinat aplicarea sa.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19
aprilie 2006, care au următorul cuprins:
„Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor
vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de
folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani
şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind
universalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil,
ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148
alin. (2)-(4) privind obligaţiile asumate de statul român în urma aderării la
Uniunea Europeană şi modul de aplicare a actelor comunitare şi a tratatelor de
bază ale Uniunii Europene. Din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia,
în mod implicit, invocă în susţinerea ei şi prevederile art. 23 alin. (12) din
Constituţie privind principiul legalităţii pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate vizează
încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din
Constituţie, prin prisma faptului că sunt nesocotite exigenţele de previzibilitate,
claritate şi precizie a normei de incriminare.
In mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a statuat că „o normă este «previzibilă» numai atunci când este redactată cu
suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care,
la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze
conduita" (Cauza Rotam împotriva României, 2000), iar în Cauza The
Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979, a decis că „[...]
cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice
aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură
rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt,
legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă."
In sensul celor de mai sus, Curtea de la Strasbourg, în
Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, 1996, a decis că legea internă
pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite
persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist -
să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcţie de circumstanţele speţei,
urmările care pot rezulta dintr-un act determinat.
In cauza de faţă, Curtea Constituţională reţine că
textul de incriminare defineşte în mod cât se poate de clar elementul material
(„folosirea" documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate),
precum şi cerinţele esenţiale care se află în legătură cu acesta (folosirea „la
autoritatea vamală"); reglementând o infracţiune de pericol, textul criticat,
în mod evident, nu prevede un prejudiciu material. De asemenea, pentru
determinarea subiectului pasiv al infracţiunii se va avea în vedere persoana
titulară a valorii sociale ocrotite, periclitată prin fapta penală săvârşită.
In consecinţă, se constată că incriminarea faptei de
folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau
comerciale falsificate a fost realizată printr-o lege, iar textul de
incriminare îndeplineşte toate cerinţele de previzibilitate, claritate şi
precizie, fiind în concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23
alin. (12) din Constituţie.
Cu privire la pretinsa disproporţionalitate a
sancţiunii penale în raport cu fapta săvârşită, se reţine că modificarea
limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor nu poate fi cenzurată de Curtea
Constituţională, întrucât aceasta, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este
competentă să modifice sau să completeze o soluţie legislativă. Desigur, este
apanajul exclusiv al instanţei de a individualiza cuantumul pedepsei în funcţie
de circumstanţele concrete ale cauzei.
Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (1) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât textul criticat reprezintă un
text de incriminare, ce ţine de dreptul substanţial, şi nu de cel procedural.
Intrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio
libertate fundamentală, rezultă că dispoziţiile art. 15 alin. (1)şi ale art. 53
alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 148 alin.
(2)-(4) din Constituţie prin prisma faptului că textul criticat nu deosebeşte
între mărfurile comunitare şi cele extracomunitare, Curtea reţine că o atare
critică nu este una de neconstituţionalitate, ci mai degrabă ţine de sfera
interpretării şi aplicării textului de incriminare. Desigur, pentru a face
acest demers, instanţa de judecată va trebui să aibă în vedere şi
reglementările comunitare relevante. In consecinţă, sub acest aspect, nici
prevederile art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,
excepţie ridicată de Emanoil Frenţescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly