DECIZIE Nr.
727 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 681 din 8 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură „Mocanu Luminiţa
Alina" din Bucureşti în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei
Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea
autorului excepţiei prin care acesta solicită acordarea unui termen în vederea
pregătirii apărării.
Referitor la această cerere, reprezentantul
Ministerului Public arată că autorul excepţiei a avut suficient timp la
dispoziţie din momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate la
instanţa de fond, 8 februarie 2007, şi pană la data prezentă de a-şi angaja un avocat în vederea pregătirii
apărării.
Curtea, deliberand, respinge
cererea, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
întrucat critica vizează
probleme de aplicare a textului de lege supus controlului, aspecte ce excedează
competenţei Curţii.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia ' de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură „Mocanu
Luminiţa Alina" din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 121 alin. 2 din Codul
de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin.
(1) şi (3), întrucat nu prevăd
dreptul părţilor de a ataca separat încheierea prin care instanţa se pronunţa
asupra cererii de declarare a dezbaterilor secrete. Astfel, consideră că
procesul poate continua în şedinţă publică numai după ce încheierea prin care
s-a soluţionat această cerere rămane irevocabilă, în caz contrar existand posibilitatea ca partea care a solicitat ca desfăşurarea
dezbaterilor în şedinţă secretă să sufere un prejudiciu care nu poate fi
remediat ulterior. Prin urmare, textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece nu permite asigurarea unui control imediat al legalităţii încheierii,
fapt ce determină încălcarea dreptului la un proces'echitabil.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucat dispoziţiile
criticate lasă la aprecierea instanţei judecătoreşti soluţionarea cererii de
încuviinţare a desfăşurării dezbaterilor în şedinţă secretă, instanţa putand opta pentru înlăturarea principiului
publicităţii care guvernează procesul civil numai în ipotezele strict şi
limitativ prevăzute de legiuitor. In plus, mijloacele procedurale puse la îndemana părţilor diferă tocmai datorită
caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo
discriminare, în sensul dezavantajării vreuneia dintre ele, iar lipsa unei căi
de atac împotriva încheierii prin care se respinge cererea privind desfăşurarea
dezbaterilor în şedinţă secretă nu contravine principiului constituţional
prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
reglementarea prevăzută de art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă
constituie, în fapt, o garanţie a aplicării principiului privind judecarea unei
cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării
oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea
nejustificată a soluţionării unui proces.
Avocatul Poporului consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătand că posibilitatea instanţei de a dispune ca dezbaterile să se
facă în şedinţă secretă, în anumite condiţii, nu aduce atingere liberului acces
la justiţie şi nici nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a
beneficia de un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în
şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau
moralitatea publică sau pe părţi. In acest caz, părţile vor putea fi însoţite,
în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2), potrivit
cărora „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit
legii, fac parte din dreptul intern", ale
art. 21 alin. (1) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi
ale art. 129 privitoare la folosirea căilor de atac.
De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale
cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil,
precum şi în art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinand excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că dispoziţiile art. 121 alin. 1 din Codul de procedură civilă
consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil,
respectiv principiul publicităţii dezbaterilor, şi constituie expresia prevederilor
constituţionale ale art. 127, potrivit căruia „Şedinţele de judecată sunt
publice, afară de cazurile prevăzute de lege", şi a reglementării
cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căreia „Orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil a cauzei sale[...]. Hotărarea [judecătorească] trebuie să fie pronunţată în mod public, dar
accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga
durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al
ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică,
atunci cand interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o
impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci cand, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".
Principiul publicităţii
implică, pe de o parte, desfăşurarea şedinţelor de judecată în prezenţa
părţilor şi în condiţii care să garanteze posibilitatea publicului de a asista
la dezbateri şi, pe de altă parte, pronunţarea hotărarii prin care se soluţionează cauza în şedinţă publică. El
constituie premisa unei justiţii independente şi imparţiale care asigură
părţilor garanţia respectării dreptului la un proces echitabil.
De la principiul publicităţii dezbaterilor, Codul de
procedură civilă instituie două excepţii, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin.
2, atunci cand dezbaterea
publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, pe de o parte, sau
părţile implicate în proces, pe de altă parte, dezbaterile urmand a se desfăşura în şedinţă secretă.
Astfel, instanţa poate dispune din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi,
prin încheiere, continuarea procesului într-un cadru limitat sub aspectul
accesului publicului, părţile putand fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două
persoane desemnate de ele.
In ceea ce priveşte critica
autorului excepţiei, conform căreia împotriva încheierii prin care instanţa se
pronunţă asupra caracterului public sau secret al dezbaterilor nu poate fi
exercitat apelul sau recursul, Curtea reţine că, potrivit prerogativelor
consacrate de art. 126 şi 129 din Constituţie, numai legiuitorul este în măsură
să reglementeze competenţa instanţelor şi procedura de judecată şi să
stabilească hotărarile
judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în
care pot fi folosite aceste căi. In ceea ce priveşte încheierile, ca specie de
hotărari judecătoreşti
pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei
şi nu se întrerupe cursul judecăţii, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decat odată cu hotărarile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt,
potrivit dreptului nostru procesual civil, sentinţele şi deciziile. Regula
exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărarea prin care s-a soluţionat fondul cauzei
corespunde necesităţii de a asigura desfăşurarea procesului cu celeritate,
într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atat în sistemul nostru procesual, cat şi în
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale,
care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect,
prin asigurarea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva hotărarilor judecătoreşti care soluţionează
fondul cauzei, se garantează accesul liber la justiţie.
In legătură cu invocarea încălcării art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
Curtea reţine că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această
garanţie procedurală existand
doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Astfel, reglementarea convenţională presupune doar existenţa posibilităţii
efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui
drept consacrat de Convenţie şi, în consecinţă, nu impune un anumit număr al
gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac. Or, această
exigenţă este îndeplinită de dispoziţia legală supusă controlului de
constituţionalitate, care prevede tocmai posibilitatea părţii interesate de a
solicita instanţei să se pronunţe cu privire la caracterul public sau secret al
şedinţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Cabinetul Individual de Avocatură „Mocanu Luminiţa Alina" din Bucureşti
în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu