DECIZIE Nr.
727 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea nr.
230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de
proprietari si a art. 282 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 27 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei
nr. 114/1996 şi a art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia astfel
cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, referitor la
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei
nr. 114/1996, autorul relevă aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii
de către instanţa de judecată, iar în privinţa prevederilor art. 2821
din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 8.688/301/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996 şi a art. 2821
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudora Strîmbeanu
într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din anexa
nr. 2 la Legea nr. 114/1996 instituie prezumţia relativă de culpă a debitorilor
obligaţiei de întreţinere şi prevăd, prin scutirea de la plata taxei judiciare
a asociaţiilor de proprietari, o procedură de judecată inechitabilă pentru
debitorii pârâţi ai pricinilor ce au ca obiect plata cheltuielilor de întreţinere.
Arată că prevederile art. 2821 interzic
părţilor, în temeiul unor criterii arbitrare, dreptul de acces la calea de atac
a apelului, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin
prevederilor Legii nr. 24/2000, întrucât debitorii obligaţiilor de întreţinere
sunt lăsaţi „la liberul arbitru" al asociaţiilor de proprietari, în ceea
ce priveşte calculul cuantumului cheltuielilor de întreţinere.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
31 din anexa nr. 2 este inadmisibilă, întrucât acestea au fost abrogate prin
Legea nr. 230/2007.
Apreciază că dispoziţiile art. 2821 din
Codul de procedură civilă sunt constituţionale, deoarece, prin eliminarea unei
căi de atac, nu se încalcă dispoziţiile invocate din Legea fundamentală, atâta
timp cât persoanele interesate au posibilitatea de a apela la o instanţă
superioară în vederea analizării legalităţii sentinţelor pronunţate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea
locuinţei nr. 114/1996. Din cuprinsul motivării excepţiei, Curtea constată că
instanţa a reţinut în mod eronat obiectul excepţiei, întrucât autorul critică,
în realitate, dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din anexa nr. 2 la Legea
nr. 114/1996, care au următorul cuprins: „(2) Asociaţia de proprietari are
dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de
neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de
90 de zile de la termenul stabilit.
(3) Acţiunea este scutită de taxă de timbru."
Curtea constată că dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2
la Legea nr. 114/1996 au fost abrogate expres prin art. 61 din cap. IX al Legii
nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din
23 iulie 2007, dar soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul art. 31 alin. (2)
şi (3) din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 a fost preluată de art. 50 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea asociaţiilor de proprietari, astfel încât obiect al excepţiei îl
constituie aceste dispoziţii, având următorul conţinut: „(1) Asociaţia de
proprietari are dreptul de a acţiona Injustiţie pe orice proprietar care se
face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de
proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită
de taxă de timbru."
De asemenea, Curtea Constituţională a fost sesizată cu
prevederile art. 2821 din Codul de procedură civilă, astfel cum a
fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609
din 14 iulie 2005, având următorul cuprins: „Nu sunt supuse apelului
hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale
principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare
de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie
comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările
în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri
prevăzute de lege".
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern,
art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la
apărare, art. 125 privind statutul judecătorilor şi art. 126 referitor la
instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei consideră că textele
de lege criticate încalcă prevederile art. 5 paragraful 3 privind dreptul la
libertate şi la siguranţă, art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un
proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile
art. 11 şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art.
1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru
datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 au mai fost
supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 756 din 12
mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28
iulie 2009, Curtea a reţinut că, „în ceea ce priveşte susţinerea autorului
excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii, întrucât asociaţia de
proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu
beneficiază de această scutire, aceasta este nefondată. In jurisprudenţa Curţii
Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală
a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o
discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit
art. 138 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 139 alin. (1) după
republicarea acesteia], «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale
bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc
numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să
stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite,
fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.
Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie
constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea
fundamentală [devenit art. 56 alin. (1) după republicare], în conformitate cu
care «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la
cheltuielile publice»". De asemenea, prin Decizia nr. 191 din 31
martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din
21 iunie 2005, Curtea a statuat că se impune un tratament juridic diferit
pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională,
şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor
de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de multitudinea
datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele
grave ale neachitării acestora.
Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art.
50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 instituie o prezumţie relativă de culpă a
debitorilor obligaţiei de întreţinere, Curtea apreciază că textul criticat
prevede dreptul asociaţiei de proprietari de a acţiona în justiţie pe orice
proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile
asociaţiei, fără a încălca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în
mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către
o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2821
din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanţa de contencios
constituţional s-a pronunţat în numeroase rânduri cu privire la
neconstituţionalitatea acestora. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 756 din
12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din
28 iulie 2009, Curtea a considerat că instituirea unor reguli speciale privind
exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind
accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821
din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată
posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti
considerate defavorabilă.
De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008,
prevederile art. 2821 din Codul de procedură civilă exprimă voinţa
legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile
patrimoniale considerate de o importanţă valorică mai redusă, în scopul
asigurării celerităţii de soluţionare a acestora. Curtea arată că, pentru
considerentele expuse mai sus, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 230/2007 şi art. 2821 din Codul de procedură civilă nu contravin
prevederilor art. 16, 21, art. 24 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie şi nici
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 pct. 1 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 10 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces
echitabil, prin raportare la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie.
Curtea constată că neconstituţionalitatea textelor de
lege criticate nu este motivată nici prin raportare la dispoziţiile art. 125
din Constituţie şi nici prin raportare la cele ale art. 5 paragraful 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
ale 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi
ale art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, acestea nu sunt incidente în cauză,
astfel încât nu se poate reţine critica formulată faţă de pretinsa încălcare a
acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a art.
2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudora
Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Toma