DECIZIE Nr.
725 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 979 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Katharina Marschi în
Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.921
D/2006, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, invocată de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al
Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde reprezentanta autoarei
excepţiei, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de
citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.921 D/2006 şi nr. 1.380D/2006
este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentanta autoarei excepţiei Anita Emilia Stoica nu
se opune conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
această măsură.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.921 D/2006 la Dosarul nr.
1.380D/2006, care a fost primul înregistrat.
Reprezentanta autoarei excepţiei Anita Emilia Stoica
susţine admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, deoarece instituie o discriminare între foştii
proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, care revendică astfel de imobile în temeiul
Legii nr. 10/2001, şi foştii proprietari care revendică imobile în temeiul
Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 16 mai 2006 şi 27 aprilie 2006,
pronunţate în dosarele nr. 13.545/2005 şi nr. 22/2006, Judecătoria Timişoara
şi Tribunalul Cluj - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr.
13.545/2005 al Judecătoriei Timişoara şi de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr.
22/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este retroactiv, fiind în
contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în
esenţă, legalizează retroactiv o măsură abuzivă de preluare a unor imobile de
către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin faptul că, la
expirarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, potrivit art. 22
alin. (5) din Legea nr. 10/2001, imobilul nu mai poate fi revendicat de către
fostul proprietar. Se mai arată că prevederea legală criticată încalcă
principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, deoarece instituie o discriminare, pe de o parte, între
foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi alte categorii de proprietari
neposesori, care revendică imobile de la stat sau de la persoane fizice, în
condiţiile dreptului comun, iar pe de altă parte, discriminarea este creată
între foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv care au iniţiat
procedurile de revendicare a imobilelor înainte de modificarea Legii nr.
10/2001 prin Legea nr. 247/2005, şi foştii proprietari care revendică astfel de
imobile după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. De asemenea, se susţine
că, prin instituirea procedurii speciale de revendicare a unor categorii de
imobile, este împiedicat accesul liber la justiţie, respectiv la revendicarea
aceleiaşi categorii de imobile pe calea acţiunii în revendicare. In ceea ce
priveşte încălcarea art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea fundamentală,
se arată că textul de lege criticat lipseşte de conţinut garanţia
constituţională a dreptului de proprietate, prin lipsa posibilităţii de a
valorifica în justiţie dreptul garantat, iar dreptul de proprietate este
ocrotit în mod inegal, în funcţie de titular.
In opinia autoarei excepţiei, efectul împlinirii
termenului instituit de textul de lege criticat constă într-o adevărată
naţionalizare a bunului revendicat, contrară dispoziţiilor art. 44 alin. (4)
din Constituţie.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea
notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri
reparatorii în natură sau prin echivalent."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor
la statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.
21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 şi 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
ale art. 1 din primul Protocol adiţionai la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizându-se excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi
la art. 15, 16, 21 şi 44 din Legea fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006, Curtea a statuat că textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber
la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept,
în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), ce
prevăd că procedura de judecată este stabilită numai prin lege. S-a mai arătat,
în decizia menţionată, că prevederile legale criticate dau expresie competenţei
constituţionale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin. (1) teza a
doua, de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar în ceea
ce priveşte invocarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi,
Curtea a statuat că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se
aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie
juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nici
aceste susţineri ale autorilor excepţiei nu pot fi reţinute.
Referitor la invocarea, în prezenta cauză, a
dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii, prin raportare
la art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Legea
fundamentală, prin Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a statuat că textul de lege
criticat are în vedere tocmai celeritatea soluţionării procesului, satisfăcând
astfel cerinţa soluţionării acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, s-a
arătat în decizia menţionată, prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 sunt în acord cu cele cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional
la Convenţie, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor
civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Argumentele ce au stat la baza respingerii ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate sunt valabile şi în prezenta
cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Curtea constată că invocarea, în prezenta cauză, a
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la
statul de drept şi art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu
are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al
Judecătoriei Timişoara şi de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al
Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea