DECIZIE Nr.
724 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor „art. 11 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004", excepţie ridicată de Dumitru
Ionescu şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde personal Dumitru Ionescu,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţii prezente pentru susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate. Acesta susţine, în esenţă, că termenul de un an,
prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea unei cereri în
anulare a unui act administrativ individual, ar trebui circumstanţiat în
funcţie de natura dreptului pretins a fi vătămat prin acel act. Astfel, în
cazul vătămării unui drept de proprietate asupra unui bun imobiliar, căruia îi
corespunde un drept la acţiune imprescriptibil, acest termen de introducere a
cererii în contencios administrativ ar trebuie să fie la rândul său tot
imprescriptibil, întrucât vătămarea pretinsă poate apărea după o perioadă de
timp mai mare de un an de la data comunicării actului respectiv sau a luării
lui la cunoştinţă. Susţine, în acest sens, că este încălcat principiul
egalităţii în drepturi şi solicită, în consecinţă, admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în principal,
deoarece autorul excepţiei tinde, prin criticile formulate, la modificarea
textului de lege criticat, ceea ce nu aparţine competenţei Curţii
Constituţionale. In subsidiar, apreciază că prevederile art. 11 din Legea nr.
554/2004 nu contravin normelor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.165/269/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 11 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui
recurs împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă o
acţiune în anulare parţială a unui certificat de atestare a dreptului de
proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii
de sesizare şi al motivării scrise a autorilor excepţiei, se arată că
dispoziţiile de lege criticate înfrâng principiul egalităţii în drepturi,
garantat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. In opinia acestora, pentru a se
îndepărta pretinsa neconstituţionalitate, art. 11 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, care reglementează termenul de introducere a acţiunii în anulare a
unui act administrativ, „ar trebui să prevadă ca în cazul litigiilor care
privesc drepturi imprescriptibile şi termenul de atacare a actului
administrativ să fie imprescriptibil".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea
nu conţin norme prin care s-ar crea privilegii sau discriminări, ci se aplică
unitar tuturor celor aflaţi în ipoteza prevăzută de lege. Principiul egalităţii
presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile
în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituţional,
un tratament juridic diferit. Astfel, subiectul de drept al actului
administrativ unilateral este într-o situaţie juridică diferită faţă de terţul
vătămat într-un drept al său ori interes legitim, ceea ce explică tratamentul
juridic diferit aplicabil celor două categorii de subiecte de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit
încheierii de sesizare şi motivării autorilor, îl constituie dispoziţiile „art.
11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004", publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
modificate şi completate prin art. I pct. 16 şi 17 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. In realitate, obiectul excepţiei se
rezumă doar la prevederile alin. (1)şi (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004,
deoarece numai aceste texte au constituit temeiul legal al respingerii ca
tardiv introduse a acţiunii în anulare formulate de autorii excepţiei, iar
critica de neconstituţionalitate vizează doar conţinutul juridic al acestora.
Prin urmare, Curtea Constituţională va examina pretinsa neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1)şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care au următoarea
redactare:
„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui
act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea
prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de
soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a
plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare
a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în
soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz."
Autorii excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în realitate autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de soluţia juridică
prevăzută de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, în sensul că termenul legal pentru introducerea cererilor privind
anularea unui act administrativ individual ar trebui să fie diferenţiat pe
criteriul prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii dreptului pretins a fi
vătămat.
Or, asemenea susţineri, care vizează, practic,
modificarea unei soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu
pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodată,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului". In consecinţă,
Curtea urmează să respingă excepţia de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Ionescu
şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi