Decizia Nr.721 din 02.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/1999 privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Destin“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.790/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/1999 privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Destin“ - S.R.L. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei consideră, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece sunt contrare normelor europene care impun statelor membre ale Uniunii Europene să aplice măsurile administrative şi sancţiunile contravenţionale ţinând seamă de principiul proporţionalităţii şi de exigenţele de rezonabilitate, echitate şi toleranţă. De asemenea, aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece nu permit instanţei de judecată să individualizeze sancţiunea contravenţională în raport cu criteriile prevăzute de art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel încât aceasta să fie proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite. Astfel, instanţa de judecată este obligată să aplice cumulativ sancţiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) pentru fapta de neemitere a bonurilor fiscale, indiferent de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Se arată că, având în vedere aceste aspecte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se află într-o situaţie nefirească şi discriminatorie, întrucât ar trebui să suporte aceeaşi sancţiune contravenţională ce urmează să i se aplice unui contravenient care nu a emis bonuri fiscale pentru produse în valoare de 15 000 lei sau 100 000 lei, cu toate că nu are antecedente contravenţionale şi nu are datorii la bugetul public. Prin modul de redactare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, instanţa de judecată nu poate garanta aplicarea art. 53 din Constituţie, în conformitate cu care sancţiunea pe care o aplică să fie proporţională cu fapta săvârşită şi să nu aducă atingere existenţei dreptului restrâns prin măsura aplicată.Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/1999 privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 131 din 31 martie 1999, coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Analizând însă susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/1999 privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate nu este relevantă în cauză, fiind evident vorba despre o eroare materială. În realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au următoarea redactare:

– Art. 10 lit. b): „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]b)neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;“;

– Art. 11 alin. (1) lit. b): „(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: [...] b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h¹), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;“;

– Art. 11 alin. (3): „(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.“;

– Art. 14 alin. (2): „(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiilor Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor criticate, raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi art. 20, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 219 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi Decizia nr. 813 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“, fiind, deci, în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene (devenit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona), Curtea, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a stabilit că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratat, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (a se vedea şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010). Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Din cele prezentate, rezultă că dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Destin“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu